sâmbătă, 29 decembrie 2007

Atatea ore am vorbit cu el...


Scaunul

Patruped cu tapiterie
si stabilitate vie,
fidel coleg de munca
te sustine, asculta
fara sa astepte porunca.

Sfatuieste fara cuvinte,
nu tradeaza si nu minte,
te suporta-n tacere
cu lemnoasa putere,
nimic nu cere.

Ai putea sa-l dezmierzi
praful sa i-l stergi
sa-l lasi liber, cu bucurie
in birou, in sufragerie
sau chiar in bucatarie.

Dar te asezi sa-i spui
gandurile tale si lui,
te intelege fara vreun semn,
ramane solemn,
patruped de lemn.

Florin Diac, Rabufniri, 2007

vineri, 28 decembrie 2007

Ce ai aruncat tu imi trebuia mie....


Ca un drum pe care nu am calcat niciodata merg tot asa inainte. Cateodata prea orb, cateodata prea visator si niciodata acelasi om. Ca pe o cutie micuta care iti vinde placeri si sta scris un mesaj frumos, dar atat de sec: "De fiecare data altfel". De fiecare data si eu te vad altfel. Cateodata imi placi, cateodata te urasc atat de mult. Iti urasc respiratiile si picioarele reci, dar te sarut pe pleoape si te trezesti zambind in fiecare dimineata. Cand nu mai exista nimic frumos, tu ma orbesti..iar cand si tu simti la fel, eu dispar. Acum zambesti si din respect pentru tine nu razi. E de ras...Si eu am zambit cand mi-ai pus piedica. Eram atat de mic si caraghios. Vorbele mele lipsite de sens nu au dus la nimic bun. Un mare esec, un fiasco...partea cea mai ciudata e ca acum am ce iti doreai tu inainte, iar cosmarul meu e visul tau. Imi trebuia atat de mult ce ai aruncat tu la cos. Acum nu mai pot sa mai scormonesc pe acolo, insa stiu ca asa s-ar fi intamplat mereu. Niciodata nu te uiti la ce arunci...

joi, 27 decembrie 2007

Cine il stie pe Toni mai bine ca mine....NIMENI!!!

Cu toate ca am avut un an foarte bun, odata cu venirea sarbatorilor mi-am dat seama ce greseli am facut. Acum cateva luni, am renuntat la numarul meu de telefon, in favoarea numarului de serviciu cu minute moca. De atunci am inceput sa il cunosc pe Toni. El este tipul care avea numarul asta inainte sa il iau eu. De foarte multe ori pe zi, prietenii lui Toni ma sunau sa ma intrebe "Ce mai zici mai Toni?"... NU MAI E TONI LA NUMARUL ASTAAA! Pe langa prietena lui Toni, care era gravida si cred ca isi intiparise in memorie numarul asta, am cunoscut si restul gagicilor cu care TONI mai iese prin cafenele. Toate ii dadeau mesaje de genul "Nu mai bea atat alcool, mai bea si tu o cafea. Iesi cu mine?" De sarbatori deja cedasem nevos. Ma asteptam la o avalansa de mesaje de sarbatori...La Multi Ani, minunea Craciunului, bradul, vinul, Mos Craciun..toate lemnele...Ei bine, nu m-am inselat. Cele mai dubioase mesaje eu le-am primit. "Nu ai decat un ficat, ai grija de el", iar mesajul care le-a intrecut pe toate: "Craciun Fericit! Va ureaza familia Panduru in varianta 2 plus 1"! Am ramas mut. The fuck! Incep sa cred ca nimeni nu il cunoaste pe Toni mai bine ca mine....

Unde este ingerul meu pazitor? Unde este George?

Ma tot intreb unde este oare George? Cum care George? Ingerasul meu pazitor...mic, gras, rotund la fata si foarte iubitor...Unde este? S-a intruchipat in niste shoturi de tequila si apoi m-a transformat intr-un Conan. WTF mate! Eu sa fiu un Conan? Sa merg la niste tipi grasi sa ii intreb cu ce echipe tin...sau sa folosesc sticlele ca in vestul salbatic...?What a Christmas..cu toate astea nu am decat vreo 2 cucuie si o stare foarte naspa. Uimitor as spune...Oricum. Revoltatoare este lipsa lui George. Exact ultimul ingerash care trebuia sa plece....sa ma lase singur. Ce golan...L-a vazut cineva????

luni, 24 decembrie 2007

Drown in My Own Tears....


Carnaciori, niste vin, sarmalutze...un brad micutz si niste prieteni buni. Mai lipseste totusi ceva pentru ca acest Craciun sa fie perfect...Doua persoane. Una pe care am cunoscut-o si una pe care imi doresc sa o cunosc. Toate cele bune! Craciun Fericit!

joi, 20 decembrie 2007

vioara surda, sticla de vin si covorul pufos


Mi-am creat niste imagini asa de frumoase. Incepeau intr-un frig crunt si se terminau intr-un loc calduros si familiar. Un pahar de vorba cu o persoana foarte misterioasa, dar totusi asa de atragatoare. O muzica de remember si o vioara surda, stinsa intr-o sticla de vin rosu. Dragostea de pe covorul pufos, putin somn si apoi iar frig.

Divin. Insa mie tot imi este frica. Luptatorul fara arme, camuflat intr-un soldat te asteapta cu nasul rosu de frig. Tu nu vii niciodata. Vine Craciunul inaintea ta...apoi trece. Vine un alt an.."un an nou fericit", iar fericirea vine si ea la anul. Anul asta sau anul viitor?

De ce nu ma las de fumat? Pentru ca nu pot face sex in public!!!


De cateva luni fumez ca un nebun. Doar cand ma trezesc simt ca fumez prea mult...pe parcursul zilei ma mai calmez. Ma gandesc mereu la un raspuns cand sunt intrebat "de ce nu ma las?", dar nu reusesc sa spun clar de ce nu pot, pentru ca nu imi dau seama ce simt. Acum cateva saptamani mi-am pus cap la cap ideile si am realizat un lucru. Nu ma pot lasa de fumat pentru ca nu pot face sex pe strada, sau in statiile de masina, sau ori de cate ori am chef...Nu radeti. Tigara este strans legata de sex...cei care fumeaza au observat deja. Ca sa ma pot lasa de fumat, ar trebui sa imi inlocuiesc aceasta placere cu una mai mare. Cu ce as putea inlocui?...Restul sunt interzise de morala in public!

luni, 17 decembrie 2007

Craciunul care a fost acum cativa ani...


Mi-am imaginat cum ar arata lumea perfecta. Fiecare avem cate un vis. Stele, oameni buni, soare, iubire...eu nu mai vreau nimic acum. Un singur om as vrea sa se intoarca in perioada asta. Imi aduc aminte de el ca de primul profesor. Omul care mi-a aratat cum trebuie sa merg si ce trebuie sa fiu. M-a invatat sa fiu bun si sa ii ajut pe cei apropiati. M-a invatat sa fiu darnic si sa uit. L-am repectat de cand am inceput sa gandesc si il voi respecta mereu. A inchis ochii, iar eu eram langa el. Am plans pentru ca m-a lasat mai sarac, dar am simtit ca pentru el a fost o usurare. Mi-a ramas un ceas, un citat din Antonescu, cateva poze si niste amintiri pe care ma rog sa nu le uit nicioadata...A murit de Craciun, cand toata trebuia sa fie fericita. Eu nu pot sa mai simt nimic. Craciunul imi aduce aminte de tine si de bradul micut pe care il impodobeam amandoi. Eram atat de micut si totusi noi discutam ca doi barbati. Cantam la pian si spuneam glume...Radeam de Bostina si de Halagian, iar apoi mancam la Carul cu bere..

Nu mi-a placut istoria, nici geografia, dar simt ca traiesc cum ai fi vrut tu sa traiesc. Te salut bunicule, te respect si te iubesc bunicule!

marți, 11 decembrie 2007

Tu m-ai invatat cat de repede trece timpul...


Cand citesc versurile astea ma gandesc mereu la tine si la cum visam noi amandoi. Da...ma gandesc la tine. Tu care m-ai invatat cat de repede trece timpul, m-ai invatat cat de frumoasa poti fi iar apoi ti-ai terminat lectia invatandu-ma sa te urasc! Te-am iubit si ma bucuram de tine. Acum sunt fericit cand trecem unul pe langa altul iar eu nu iti raspund la salut. Ceva tot nu s-a schimbat. Chiar si acum ma faci fericit. Inainte imi placea sa te vad si sa stau cat mai mult timp cu tine, iar acum sunt fericit cand nu te vad...




N-ai să vii

N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.
Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt.

Autor: Nichita-Stănescu

Tata - Jacky zice ca are 9000 de copii..."ba da-l dracu"


Jack Nicholson a facut un anunt care pe mine cel putin m-a uluit. Lengenda vie a cinematografiei spune ca este tatal a 9000 de copii. Prima reactie..."bah da-l dracu" Stiu :) asa gandim toti. Gregorian Bivolaru face tumbe de nervi. Cu toate spiralele si toate indoctrinarile el nu a reusit sa prosteasca vreo 5000..Sa zicem ca tata Jack ar minti, insa sa fim sinceri...cat de mult ar putea minti? Nu sunt 9000 de copii, dar sunt vreo 8000 sau poate 7000...dar asta nu conteaza. Important este sa ne gandim cate i-or fi trecut pe sub cearceaf :)

Suntem ceea ce gandim...


Ce lucru dubios. De fiecare data cand fac poze cu cate o persoana pe care nu o prea simpatizez, niciodata nu ies bine in poza. Cele mai tari poze le am alaturi de cei pe care ii simpatizez. Mi s-a intamplat acum de curand. Am facut poza la un interval scurt, aproximativ in aceeasi pozitie, cu doi oameni diametral opusi. Cel la care tineam era temperat si foarte grijuliu, iar celalat era coleric si rece. M-am straduit sa nu las sa se vada ca sunt pe aceeasi frecventa si cu al doilea...insa pozele nu mint. In prima aratam ca un copil, iar in cealalta eram asa de batran...Pana la urma este adevarat ce se spune. Suntem ceea ce gandim..

Slogan de salon de infrumusetare: "Epilam orice fel de pasarici"


Metroul nostru scump si drag incepe sa ne serveasca reclame din ce in ce mai haioase. Miru se intreba daca sa rada sau nu..Eu va spun sincer ca am ras :D Trebuie sa depasim odata barierele comunicarii. Ce rost mai are sa o mai invarti cand stim cu totii ce se petrece intr-un salon de infrumusetare? Cei de la firma de publicitate care au realizat acest minunat afis spun ca au fost extrem de corecti cu consumatorul...Epilam orice fel de pasarici!

luni, 10 decembrie 2007

Imagine all the people...living life in peace!

video
Cand eram micutz si ascultam Imagine si Let it be, ma gandeam ca oamenii buni, nu pot pati nimic rau. Oamenii buni nu o sa moara niciodata! Asa credeam cand il ascultam pe Lenon. Mai tarziu am vazut un documentar despre viata lui.God! Ce om a fost..Cel mai frumos visator al vremurilor moderne. Simbolul bunatatii! Era numai suflet! S-au facut 27 de ani de cand a fost ucis. Va vine sa credeti ca l-a putut ucide cineva pe Lenon? Un fan nebun a auzit o voce care ii spunea “Ucide-l pe Lenon”…el insa traieste si acum. V-am spus, era numai suflet!

Tu stiai cum arata salutul omului cinstit intr-un 101?


Exista un singur lucru cu adevarat dubios cand te afli intr-o masina aglomerata. Sa simti o mana care se misca prin preajma buzunarelor tale. Nu asta era faza de care va spuneam ca m-am prins. Partea interesanta e alta. Eram in super-masina 101, care nu si-ar merita renumele daca nu ar fi aglomerata si plina de hoti. Ma tineam cu ambele maini de bara de sus si aveam castile proptite in urechi. Nicio problema…pana cand a trebuit sa schimb melodia aia enervanta care tocmai incepuse. Ce am facut? Nimic normal…! Mi-am bagat mana in buzunar si mi-am scos playerul pentru a cauta altceva. Un individ s-a intors brusc si m-a privit fix timp de circa 2 minute, iar apoi si-a controlat atent toate buzunarele la care as fi putut ajunge! Cand am vazut ca lucrurile pot lua o intorsatura ciudata, am zis sa pun mainile inapoi pe bara si sa privesc fix inainte. Zis si facut…dupa cateva minute cand mi-am intors privirea, toti oamenii din masina erau cu mainile aliniate pe bara transversala…Atunci mi-am dat seama cum arata cu adevarat omul corect in 101. Daca omul preistoric isi arata mainile, incercand sa ii arate celuilalt ca nu poarta nicio arma(de aici izvorand si stransul mainii – salutul nostru cel de zi cu zi), in transportul in comun lucrurile stau altfel. Calatorul cinstit te saluta cu mainite asezate pe bara transversala…Hai salut!

joi, 6 decembrie 2007

Am primit mail si a intarziat pizza..E clar! Au venit sarbatorile!


Pe la toate magazinele de la care am comandat online am primit cel putin un mail cu “A venit Mos Niculae”. Whow. Ce bafta pe noi. Acum am simtit cu adevarat ca vin sarbatorile. Ofertele de sarbatori, reclamele la Coca Cola, craciunitele sexy de prin magazine, luminitele chicioase de prin centru si mai nou, bradut de 1 milion de metri..din fier. De cand am auzit ca va fi din fier, m-am tot gandit. Oare o sa se intrebe cineva cati tigani au adunat fierul ala? Nu cred ca Millenium Bank si Primaria, au adus si fierul din afara...:) Oricum, oricum ai gandi, este o idee proasta(am puterea sa spun asta, cu toate ca stiu ca o sa imi pun in cap toti melancolicii) Ehh! Sunt sarbatorile…cineva trebuia sa mai si munceasca in prealabil. Ieri am simtit cu adevarat ca e Mos Niculae.

Am comandat o pizza care a venit dupa aproape 2 ore. Explicatia…”Soferul era prins in trafic”. Cand in sfarsit a venit, i-am spus cu un zambet cald.

-Asteapta putin ca trebuie sa scot bani de pe card.


- Cat o sa astept eu, e nimic pe langa cat ai asteptat tu, spune monseniorul si afiseaza un zambet fericit.


Saracul! El nu are nicio vina! Se astepta sa fac urat! M-am gandit sa aflu si eu de unde atata aglomeratie intr-o zi de miercuri in care nu vedeam ceva special in afara de putina ploaie


- Ce s-a intamplat? De ce e aglomeratia asta? Din cauza ploii?


-Aaaa, nu! Nici gand! E MOS NICULAE, imi raspunde el, pierzandu-si brusc zametul!La Multi Ani lume!

miercuri, 5 decembrie 2007

Lectie de umor englezesc! Are dreptate...esti o curva batrana!


Intr-o dimineta friguroasa de februarie, 335-ul se indreapta aproape gol spre TVR. Trei calatori calatori stateau zgribuliti pe 3 din cele 4 scaune din fata si isi suflau in palme de frig. Fiecare din ei astepta cu nerabdare sa ajunga la destinatie si sa iasa din traficul infernal in care se aflau. Soferul, cu radioul tunat la maxim pe manele, scuipa seminte pe geamul din stanga al masinii.

Dupa 10 minute petrecute in fata unui semafor, masina ajunge in statie si isi deschide usile. Nu coboara nimeni, insa schiar inainte de a pleca, o cucuoana paseste gratioasa pe scara din dreptul primei usi.

Rotunda la fata si imbracata intr-un pardesiu vechi, tanara doamna batrana lasa in urma ei o esenta de parfum vechi si un zambet parsiv. Dupa cateva secunde de ezitare, urca si ea in masina si se opreste in dreptul locului ramas liber, din sectorul cu patru scaune.

Cu fata spre sofer statea un domn trecut de 60 de ani, imbracat dupa moda veche, dar care emana respect din cap pana in picioare. Langa el se afla un tanar care cel mai probabil se ducea la facultate, iar cu spatele la sofer se afla o prietena, care mi-a povestit ce va povestesc eu voua acum.

Tanara domna batrana priveste cu dispret tanarul asezat langa domnul mai in varsta si spune:

-- Tinerii din ziua de azi, nu mai dau locul. Uitati-va domnule. Nu are pic de respect tanarul asta, spuse femeia cu o privire foarte ofensiva.

Masina goala i-a intors ecoul, deoarece niciunul din cei trei nu a reusit sa-i trimita mai mult decat o privire plictisita.

Cu toate ca restul scaunelor erau libere, cucoana tinea neaparat sa-i predea lectii de moralitate tanarului. Nu dureaza mult si se aseaza pana la urma pe scaunul ramas liber.

-- Cata lipsa de respect. Uitati-va si dumneavoastra domnule. Nu il intereseaza. Se face ca nu aude, spuse ea cautandu-l ca aliat pe domnul din fata.

Pana la urma, execperat de falsitatea vorbelor spuse de cucoana, tanarul se ridica si se indreapta spre usa. Inainte sa coboare, se intoarce si o priveste fix in ochi.

-- Curva batrana. Asta esti tu! O curva ajunsa la batranete!

Intr-o secunda, doamna se inroseste la fata si incepe atacul.

-- Ati vazut domnule. Curva batrana. Ce nesimtit. Cum isi permite sa-mi spuna asa.

Cu un rafinament rar si o stritete in cuvinte, domnul da o replica de zile mari.

-- Doamna! Eu la viata mea am fost avocat, iar lumea si acum imi spune “domnule”, insa niciodata nu m-am suparat!

marți, 4 decembrie 2007

Tot ce ating se transforma in .....


Tot ce ating eu se sparge..ca sa nu spun ca se transforma in ceva. Voi ati avut sentimentul asta vreodata? Tot ce ajungi sa atingi sa se transforme? Imi aduc aminte de un om care era bucuros cand patea asa ceva..dar acum s-a schimbat. Cred ca vrea sa vada lume fericita cand e el fericit si plictis cand stau inchis in casa cu jaluzele trase. Un egoist...chiar daca nu este agresiv, il poti numi egoist! Isi minte sentimentele si isi pierde in fiecare cate un lucru care il face sau l-ar putea face fericit.

Urasc parcurile si va urasc fericirea, in schimb iubesc atat de mult cand incercati sa glumiti si cand sunteti prostuti..

luni, 3 decembrie 2007

Nu muncesc...sunt liber sa scriu!!


Mai poate cineva sa se planga de libertate? O singura atingere si poti trece de la muzica religioasa la house si alta atingere pana la ce iti place tine cel mai mult. Iti poti spune criminal, iti poti spune doctor, iti poti spune scriitor. Totul depinde de alegerile pe care vrei sa le faci. “Nu poti” este doar o scuza. Eminescu nu mergea nici macar cu tramvaiul si nu s-ar fi plans de aglomeratie…sau de cat de nebuni sunt profesorii. Era greu, dar uite ca acum citim Luceafarul si vorbim cu totii in rime.

Libertatea sta in alegerile noastre. Ne gandim la riscuri si la avantaje, iar apoi decidem. Poti sa observi. Criminalul o sa iti spuna ca stia ce o sa urmeze, dar tot ii pare rau. Doctorul spune ca renunta la familie, insa are un alt statut. Per ansamblu ii pare rau cand e in spital si ii place cand e acasa. Scriitorul este fericit cu gandurilesi scrierie lui si este multumit de alegere. Intr-o oarecare masura toata lumea este nemultumita in afara de scriitor. El nu are de ce sa se mai planga de libertate. Criminalul insa spune ca nu a avut de ales, doctorul isi vrea viata inapoi, iar scriitorul observa tot si scrie despre ei..Liniste acum! Haideti sa sarbatorim libertatea!

joi, 29 noiembrie 2007

Sa ne distram cu totii..suntem viitoarea tara plina de paznici si prostituate!!


Un lucru din ce in ce mai intalnit printre oamenii cu care am stat de vorba m-a lasat masca. Cativa dintrei ei se simt batrani...desi ei de fapt sunt tineri si frumosi. Foarte ciudat. Nu inteleg de ce trebuie sa te sperii de un lucru atat de natural si frumos..pana la urma, cat esti tanar inveti si muncesti, iar cu cat imbatranesti incepi sa descoperi lumea. Cei care se simt asa merita respectul meu! Ii salut! Ei sunt batranii frumosi, tinerii batrani sau pur si simplu oamenii care stiu sa aprecieze! Sunt minoritari, ei sunt cazul doi..doi la 10, cam asa.

Primul tip este de altfel cel care conduce. Turma! Cei care se dintreaza pana la 30 de ani, iar apoi se trezesc cu copii, fara bani, fara casa si cu multe probleme. Unii ajung alcoolici, altii ajung chiar mai rau..cei mai norocosi insa ajung sa munceasca cum muncesc romanii. Umil si in tacere. Am studiat atent. Toti agentii de paza(paznici mai pe romaneste) sunt de nemultumiti de pozitia lor, insa nu fac nimic pentru asta. Normal. Pentru ca nu pot. Raspunsul pe care il auzi "ce-mi fac astia..ma trateaza de parca as fi ultimul om" nu este de fapt decat o incercare de a obtine mila si compasiune. Asa incearca ei sa se "vindece". Sa fim seriosi acum. Ti-ar fi mila?

Suntem oameni buni? Sau suntem prosti? Ne-am batut creierii cu formule si romane plictisitoare timp de 12-14, 15 , 16...ani, in timp ce altii s-au distrat si nu le-a pasat de nimic. In tot timpul asta noi am chelit si am facut cearcane. De ce ar trebui sa ne mai fie mila? Poate de domnul care a terminat ATF-ul si a fost regizor, iar acum este pe strazi.Da! De el da...cand il vad, imi plec capul. Jos palaria. Saracia lui l-a dus in planuri indepartate. Mansarda functioneaza mai bine decat la multi...insa este doar un soldat ramas la vatra. Pe ei nu ii angajeaza nimeni. La cautare sunt cracii lungi si fustele scurte. Intr-o firma mai bine sa fie 5 oameni muncitori si 10 muze, decat 15 oameni muncitori si niciun scop..Va salut cu respect! O sa ajungem o tara de prostituate si paznici!

P.S. : Profesorul de romana mi-a spus un lucru ca poate rezuma mai multa filosofie de viata decat am invatat pana sa intru in facultate.

Lucian Chisu: "Cei care se distreaza acum, pierd startul. Ei o sa plateasca pentru aceasta greseala mai tarziu, cand cei care au muncit, o sa se distreze"

miercuri, 21 noiembrie 2007

Strazile sunt de astazi mult mai nesigure...


Strazile sunt incepand de astazi mai periculoase. Am trecut pe rosu de prima oara de cand m-am urcat in masina, iar cu examinatorul in masina m-am grabit si am trecut pe verde. Dupa ce am calculat in procente cantitatea de fecale pe care o produce zilnic un politist peste 110 kg si dupa ce am facut o poteca in drum spre scoala Ilioara, am luat in sfarsit carnetul. Blonde, brunete, roscate….am fost sub toate. A patra oara cand am incercat am reusit. Zabetul fin a rezolvat totul…dupa ce am picat la traseu prima oara, mi-am dat seama de ce oamenii corecti chelesc, fac riduri si mor repede! Am chelit destul si eu…Si ca sa inchei cu vorba pe care eu promit sa nu o folosesc niciodata: “Sunt in trafic”!!

marți, 20 noiembrie 2007

"Singur ca un gandac pe o felie de paine"


Cum arata oare singuratatea ta? Tu stii si intelegi singuratatea mea? Da-mi definitia singuratatii tale si vom crea un univers al singuratatii. Simtim atat de multe, chiar mai multe decat putem exprima prin vorbe sau scris. Pacat ca nu putem arunca unei persoane anume absolut toate ganduri pe care le avem si altei persoane absolut toate rabufnirile si suferintele care cresc in noi…Daca stai sa te gandesti, si tu ai simtit la fel ca mine si nu numai ca imi cunosti sentimentul, insa stii si cum se manifesta. Stii exact ce simt. Tot. Numai ca nu iti place sa auzi. Innebunesti cand auzi “stiu ce simti”, insa chiar asa e. Cu totii suntem la fel de comuni, plictisitori si urati. Unii se mai machiaza si vor sa para frumosi, insa tot urati sunt. Mai e o specie aparte…imuna la sentimente..de orice fel. De fapt ei sunt singurii pe care ii vom tine minte toata viata. Cum se intampla cu oamenii pe care nu i-ai mai vazut de mult…nu il tii minte pe acela care era simbolul bunatatii, il tii minte pe cel care a facut rau mereu. Nu o sa se schimbe nimic niciodata, iar pesimistii ca mine, o sa se schimbe..o sa fie niste asa-zisi optimisti care se mint singuri. O sa fie bine!

PS: Titlul nu imi apartine!

duminică, 18 noiembrie 2007

Saptamana celor mai proaste alegeri!


S-a terminat saptamana…Una dintre cele mai proaste din punctual de vedere al alegerilor. Daca ar fi sa fac un top al saptamanilor de pana acum, cu siguranta aceasta ar fi in top. Desi am trecut cu bine de ziua de luni si apoi ziua de marti 13, finalul saptamanii mi-a aratat cat de mult inseamna ca stii sa alegi. Joi trebuia sa ies la Team Building….un fel de “offer you cant refuse”, dar si un moment de adevarata bucurie. M-am gandit sa imi iau liber in ziua de joi, insa am uitat sa ma gandesc ca a doua zi intru dimineata. M-am enervat..puteam sa imi aleg ziua de vineri.

Doar o coincidenta..dar nu a fost asa…Obosit cum eram, m-am gandit sa imi schimb tura. Am lucrat sambata seara, pana pe la ora 01.00 noaptea, pentru ca apoi sa nu intru la trei, cum ar fi trebuit, ci la 8 dimineata. Tinand cont ca nu am putut sa refuz o invitatatie la o tigara/bere/ras, am ajuns acasa la 3.30 si am dormit fix 3 ore. Apoi alte 8 ore de munca, trei de somn si uite-ma cum termin o saptamana inceputa atat de frumos.

” Ce faci? “

- Scriu si fac cearcane!

joi, 15 noiembrie 2007

Simfonia a IX-a e numele tau!! Crezi, raspunzi, insa sufletul tau isi neaga asptectul!

Probabil te agresez fara macar sa stii ca eu sunt. Sau poate stii si iti e atat de frica. Cat sunt eu de plecat, tot reusesc sa imi imaginez ce simti. Ma contrazic singur cum facea Arghezi in Psalmi. Spun ca te inteleg, iar dupa ma gandesc cat de frumos ar fi daca ai avea putina incredere si incep sa gandesc prost. Nu iti scriu poezii, desi simt ca pot mai mult de atat. Ma vad atat de simplu. Iti scriu pur si simplu ce simt.Iti dai seama ca vorbesc de tine si citesti si ce scrie mai jos.

Am invatat sa am grija de simturile mele. Ai mei imi spuneau “nu plange pe nimeni, fiindca nimeni nu o sa te planga pe tine”….Poate tin prea mult la mine sa fie adevarat. Eu as adapta putin. “Nu-i spune ca il compatimesti, fiindca nici el nu iti va spune niciodata, iar daca iti va spune, va profita de tine”. Uite, vezi? Iar gandesc prost! In tine am incredere. Tu nu poti face asa ceva niciodata. Pur si simplu nu imi imaginez cum ai putea. Esti deasupra celor care au dat definitii pentru niste sentimente atat de frumoase. Nu ti le zic, intuieste-le tu. Mi-ai prabusi Universul daca ai fi si tu la fel.

video

Sa stii ca m-am gandit la tot. Stiu ca e posibil sa nu intelegi niciodata ce am scris, insa voi fi fericit cu un singur gand. Gandul ca tu existi, iar imaginatia mea nu si-a creat nimic fals. Tot ce am gandit exista. Pana la urma este foarte adevarat. Mintea omeneasca nu poate crea ceva ce nu exista. Porneste de la niste adevaruri. Reunirea tuturor acelor adevaruri in mintea mea…esti chiar tu. Nu m-am nascut recent, iar ce am inteles acum este chiar adevarat.

Tu te gandesti ca exista alte persoane peste tine, iar eu iti spun ca ai dreptate. Exista! Ne uitam la parinti si spunem ca exista. Ne uitam la prietenii nostri si spunem acelasi lucru. Dar gandeste-te, crezi ca putem minti soarta? De ce nu ti-am cunoscut prietenii inainte, ca sa pot ajunge sa te cunosc pe tine mai apoi? Ne invartim in cercuri? “Cineva s-a jucat cu noi si ne-a furat sansa de a fi asa cum vrem”. De fiecare data cand am spus asta am simtit altceva. Acum chiar o cred! Daca te-ai gandi ca renunt, inseamna ca nu ai inteles nimic. Nu e o lupta sau un razboi, este doar un gand de-al meu. Ti-am zis ca sunt simplu. Nu voi renunta la un vis niciodata… Eu il vad ca un vis, stiind ca voi escalada culmi neatinse cand se va indeplini. Cred atat de mult in el incat voi striga asa de tare incat sa ma auda si Beethoven. De fapt, Beethoven esti tu. Sper sa traim impreuna sifonia a 9-a. El era surd cand a compus-o…noi auzim. De ce nu vrei sa iti predai armele ca sa putem asculta impreuna? Acum, cred ca gandesc mai mult decat ar fi trebuit sa gandesc la ora asta. Asculta, gandeste-te, iar eu iti voi spune cum m-am trezit…acum sunt eu, cum sunt in viata normala, doar ca m-am inmultit…la puterea ta! Te sarut! Noapte buna, draga mea!!!!

luni, 12 noiembrie 2007

"Micutul Will" nu este chiar asa de "micut"


Cel putin o data sunt sigur ca v-ati uitat si voi la “Dansez pentru tine”. Un concurs foarte frumos in esenta lui si cu un juriu care chiar stie ce cauta acolo. Vorbind cu cateva persoane care isi pot exprima cursiv parerile, am ajuns la o singura concluzie. Este cel mai ambitios concurs din ultimii ani. I mean, romanii sa danseze? Sau chiar sa se intereseze de un asemea eveniment? In general, romanul nu danseaza. El se uita la altii cum danseaza. “Dansez pentru tine” a reusit sa ii scoata la dans pe romani…in fine, deviem discutia. Trebuie sa ajungem la juriu. Spuneam ca juriul concursului este unul ales. Oameni care stiu sa danseze sau oameni care macar i-au vazut pe altii cum danseaza si stiu cu ce se mananca.

Cum padure fara uscaturi nu exista, uite ca avem un Wilmark. Vine din Columbia, e limbut si are ochii unui “marcion” cum spunea Tony Montana in Scarface…Desi are un aer foarte oriental cand se chinuie sa vorbeasca cu accent, el seamana mai mult cu un copil al strazii. Genul de orfan cu paltonul ce-i trece de genunchi si cu fes pe cap. I se mai spune “micutul Will”. Porecla insa nu este foarte inspirata. Cu totii am crezut ca “micutul Will” este cu adevarat “micut”. Ne-a pacalit accentual si fata de copil. Damele bine care il plac pe Willmark s-au adunat intr-o sedinta extraordinara. Subiectul!? “Micutul Will” nu este chiar “micut”. Eu am va vazut, si va spun, asa e!!

Va dau si linkul sa vedeti si voi, dar va rog sa nu mai spuneti la nimeni :) Click AICI

duminică, 11 noiembrie 2007

Platiti bilete sau abonamente si puteti respira aerul altora...

Intrebare: “Cat poti sta pe geam uitandu-te la masina parcata in fata blocului?” Raspunsuri foarte diverisificate. Poti sta foarte mult…stiind ca e masina ta si bucurandu-te de ea. Poti sta foarte putin pe geam si mai mult in masina…sau pur si simplu nu poti suporta sa o vezi in parcare. Ultimul raspuns mi se potriveste mie. Ma uit la masina si stiu ca nu o pot conduce. Drives me crazy. Am invatat toata ziua incercand sa distrug un gand care imi spune “cumpara-ti bicicleta”. Trebuie sa iau odata permisul ala. Nu mai support tramvaiele si autobuzurile pline. Nu mai suport sa dau bani taximetristilor ingrate din coltul bulevardului. Nu mai suport sa astept soferii de la serviciu, sau sa fiu dus acasa de cate un coleg…Si toate astea pentru ce? O incapatanare de-a mea.


De atatea ori nu am fost corect, iar acum cand trebuia sa merg inainte, m-am schimbat. Am fost corect si m-am ars…Again and again. Am citit aceleasi lemne de mii de ori si pana la urma cred ca o sa ajung in comisia de editare a Codului Rutier. Adica, stiu TOT!! Nu va intrebati cum gresesc..inca nu m-am intrebat eu, deci nu am niciun raspuns. Acum ma duc sa mai citesc…cartea cu somnifere. Mai buna decat orice soapta sau orice alintare. Cartea care l-ar fi adormit si pe Praslea cel voinic, a adormit-o si pe “frumoasa din padure” si a schimbat ultimul lucru definitoriu pentru natura umana. Nu mai este somnul…e statul treaz cu cartea in mana. Mai am fix 10 zile! Wish me luck. In gand, nu in scris.

sâmbătă, 10 noiembrie 2007

Eu sunt gandacul...


Azi am realizat cat de mic si neinsemnat sunt. M-am vazut asa zambitor cum sunt eu…vorbind cu oameni carora nu le pasa de prezenta mea. Am plecat in cautarea altora…si i-am cautat toata ziua…Nu am gasit pe nimeni si probabil o sa ma uit la un film sa fiu sigur ca exista, iar apoi o sa ma culc…Poate sunt tampenii dupa 12 zile de stat pornit, dar daca tot sunt singur, mai are sa mai am prieteni? Eu pe cine mai fac fericit ? Am si eu vreun rost in ce fac? Oare se bucura cineva cand ma vede? Un singur raspuns…”NU”.


Chiar nimeni…cine trebuia sa se bucure, nu mai poate, iar cine se bucura acum, nu se bucura pentru mine. Cu astea fiind spuse, peste o luna o sa fie iar un soc…O sa fiu altfel. O sa fiu cum n-am mai fost niciodata. O sa ma schimb. Asa cum m-am schimbat de fiecare data cand mi-a fost greu. “Danutz, de ce esti asa?”, “De ce te imbraci asa”, “De ce nu te mai barbieresti?”, “De ce te tunzi iarna si vara iti lasi parul lung?”, “De ce cateodata pari destept, iar acum esti asa de prost?”…Pentru ca nu imi e bine si mi-e frica sa fiu la fel de fiecare data. Cum am fost…tin minte tot. Cum o sa fiu, mi-e frica sa ma gandesc. Pana atunci ma multumesc sa-i nemultumesc si sa-i obosesc pe cei din jur. Ai citit, deci te-am prins si pe tine…

luni, 5 noiembrie 2007

O sa fie totul asa cum nu a mai fost niciodata


Cand ne e greu ne gandim mereu ca platim o datorie. Ne intrebam: “Oare ce am facut sa merit ce mi se intampla”. Oare nu se poate sa nu platesti nicio datorie? Pur si simplu sa nu faci nimic si sa primesti rau. Ca si cum ai da totul in avans. Atunci cand faci rau, oare ce mai platesti? Indiferent cat de mult astepti, ceva bun tot apare. Cand uiti tot ce iti doresti, primesti ce vroiai si iti aduci aminte apoi de lucrul pe care ti l-ai dorit asa de mult.

Oare cat o sa fie rau pana o sa fie bine? Oare cum sa fie cand e bine? Cu siguranta mai bine decat a fost inainte...Be free and think good!

joi, 1 noiembrie 2007

We all feel blue sometimes...

Le-am zis tuturor sa ma lase in pace si am stat o zi intreaga uitandu-ma pe geam. Am ascultat aceeasi melodie de zeci de ori. De fiecare data am simtit altceva.

Mi-au trecut prin fata ochilor mii de oameni, mii de masini…nu am remarcat pe nimeni, eram prea ocupat minunandu-ma de senzatiile pe care le avea cand ascultam acea melodie..Am impartit dreptate si ma gandeam la povestile lor, la lucrurile proaste pe care le-au spus de-a lungul vietii, la necazurile lor. Eram naratorul si imi coloram peisajul, alegeam piesa si incepea rolul. Actorii treceau, la fel si timpul, insa mai conteaza ceva cand tu poti colora?

Raman foarte putine lucruri la fel de frumoase. Sentimentul ca intelegi, ca ai solutii si nu vezi cum ai putea ramane impotmolit. Ti se face mila cateodata, asa de mila incat il ajuti si pe acela care iti refuza mana intinsa..tu stii ce inseamna sa fii corect. Tu stii ca cei care te iarta iti sunt prieteni. Ei sunt cei care iti spun lucrurile simple, lucrurile pe care le intelegi repede si iti place sa le auzi, nu cei care te invata fizica cuantica sau iti pun la incercare cunostintele in domeniul logicii predicative.

Nu am vrut sa scriu pe blog o perioada. Nu mi-a murit niciun gand, din contra. Mi-am dat seama ca ma exteriorizez prea mult daca scriu des. A fost o vacanta bine-venita. Imi salut ideile acum si va salut si pe voi odata cu ele…

P.S. ”A-ti arata ura si mania prin cuvinte sau prin gesture e degeaba, e primejdios, e imprudent, e ridicol, e trivial”, Schopenhauer

luni, 22 octombrie 2007

Brrrrr ce frig e!!!!!

E atat de intuneric cand ma trezesc. Nu ma trezesc dimineata..insa am parul dezordonat si sunt obosit. Trag de niste haine urate si ma duc sa fumez o tigara pe geam. Cafeaua lasata de tata langa scrumiera este atat de rece incat ma invioreaza intr-o secunda. Imi aprind prima tigara si vreau inapoi noaptea pierduta. Ma gandesc si pana la urma spun ca a meritat totul. Nu mananc nimic, nu vorbesc cu nimeni si ma duc sa scriu. Mereu am cate ceva. De vreo 9 luni nu a fost zi a nu scriu nimic…Sau stai! Au fost vreo 7 zile de pauza, insa nu le-am gustat deloc. Vroiam inapoi.

Acum sunt inapoi si vreau in locul de unde ziceam prima oara ca vreau sa ma intorc. Oare sunt asa de schimbator? Sau m-am lovit la cap? Voi care ma stiti de mult, ma mai recunostesti? Prea multe intrebari pentru dimineata asta, ma duc sa tremur si sa mai fumez o tigara!

joi, 18 octombrie 2007

Am deshis ochii, si-am vazut un prieten...


Nici nu va dati seama ca adevarata iubire sta intr-un singur gand. Ca visam de fiecare data cand patrundem intr-un gand, nu cand vedem persoana. Ne indragostim cand am inteles ceva. Ne fascineaza ideea de nou, frumosul ascuns, vedem lumina, vedem imprejurul, iar apoi deschidem ochii si vedem persoana. De fiecare data cand am facut asa, am deschis ochii si am vazut un prieten, sau o iubita. Cand am inversat procesul, am vazut culori inchise si m-am speriat. Am gresit mereu, insa m-am straduit atat de mult sa invat.

Am citit alte ganduri, le-am vazut, le-am simtit, le-am trait, iar apoi am deschis ochii…I-am vazut poza lui Dostoievski, lui Tolstoi, lui Goya si a lui Cioran. Nu m-am mai speriat. Vazusem niste prieteni…

miercuri, 17 octombrie 2007

Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain!


Singurul eu la persoana a II-a...singurul tu la persoana I. Hai sa facem schimb de ganduri si sa ramanem prieteni. Sa cunoastem tot ce e fumos. Sa ne facem cele mai tampite lucruri. Sa gandim cum nu a mai gandit nimeni. Sa fim urati amandoi si sa avem aceleasi idealuri. Sa ne imbratisam cand stam la coada. Sa radem cand avem o problema. Sa ne zambim sincer cand suntem suparati unul pe altul. Sa fim nebuni si sa avem aceeasi nebunie. Sa gresim lucrurile simple. Sa nu ne asortam. Sa ne plimbam prin parcuri. Sa fim singuri cand toti vor companie. Sa spunem mereu ce gandim. Sa nu ascundem nimic. Sa nu ne fie frica. Sa fim iubiti. Sa ne sarutam pe obraji. Sa fim aproape cand e frig. Sa impartim ultima tigara. Sa respiram in acelasi timp. Sa ne hipnotizam unul pe altul. Sa ne placa amintirile. Sa nu uitam cum ne-am cunoscut. Sa ne iubim parintii.Sa nu ne trezim la ore fixe. Sa ne stergem lacrimile sau sa plangem amandoi..Sa nu ne fie rusine. Sa fim cei importanti, unul pentru celalalt.Sa fim dezordonati. Sa nu avem nicio explicatie. Sa nu ne putem minti. Sa nu ne prostituam intelectual si sa iubim oamenii. Sa nu fugim de greu. Sa avem tot ce am visat. Sa murim in acelasi timp si sa ne reincarnam amandoi in aceeasi persoana. Sa nu ne desparta nimic. Sa fim primii si singurii…

P.S. "Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, deacat omul care ascunde intelepciunea sa." Ben-Sirah

"Omul cel mai desavarsit ar fi acela care ar parasi cercul oamenilor, neintinat de minciuna, de ipocrizie, de desfranare si de conventionalism" Marc Aureliu

Mi-as fi dorit sa nu te cunosc...


Numai eu si El stim cat de mult incerc si cat ma straduiesc. E mai bine pentru amandoi asa. Nu vorbesc despre tine aici, vorbesc numai de mine. Am renuntat la ceva care imi place foarte mult pentru a scrie azi. Am renuntat la un lucru foarte important pentru ca sufletul e peste orice placere trupeasca…Poate o sa intelegi ca nu scriu cu o penita de aur, ci cu un pix, care pentru mine e mai pretios. Este tot din aur, iar varful este ca al oricarui altuia. Asa scriu eu, si asa gandesc cand scriu.

Am intalnit niste oameni care m-au facut sa gandesc asa. Am simtit ceva urat pana cand mi-am dat seama cum trebuie sa fiu. Care este scopul meu si cum ii pot face mandri pe cei care imi sunt aproape. Tu nu ai inteles asta si ai ucis vise...

Au fost unele intamplari ciudate si sfarsituri dureroase. Toate au trecut si au ramas ca o rana deschisa..Tu nu ai de unde sa stii. Corpul tau este imun…

De atatea ori am plans cand m-am gandit la clipele pe care le-as fi putut petrece cu anumite persone. Imi pare rau acum si daca as avea o a doua sansa, nu as mai repeta greseala. Ma simt apasat sufleteste…si as vrea sa dau timpul inapoi. Tu nu ai de unde sa stii..Tu esti o creatura fara suflet…

Mi-as fi dorit sa nu te cunosc. Imi pare rau ca te-am cunoscut.

Ma straduiesc acum sa nu uit nimic si sa tin aproape tot ce merita. De aceea, tu nu mai esti langa mine. Mai spun inca o data, nu vorbesc despre tine…

vineri, 12 octombrie 2007

Just your legal type of fella!!

Astazi am intrat cu fata in toate panzele de paianjen de pe strada si m-am certat cu toata lumea. M-am trezit speriat ca voi intazia, pentru ca vedeam doar limba mare de la ceas, care indica ora 14:00. Nu am facut nimic in afara de a ma lupta cu mine. What a day….Mi-am dat seama cat de speciali sunt oamenii. Mi-am aduc aminte de perioada mea cand o ardeam prin romana si eram rapper, sau inainte cand eram rocker…The good old days I can say now. Aveam o viata foarte simpla. Totul se rezuma la prieteni, glume, distractie, alcool, si prietene, toate in ordine. Ma simteam atat de special. Simteam cum viata mea poate faca povestea unui film foarte bine vandut, sau dintr-o carte. Simteam cum sunt inconjurat de cele mai haioase si interesante lucruri. Sa trecem pe asta…eram pusti..

Acum nu mai gandesc asa. Au aparut multe lucruri care intr-o ordine, si au disparut majoritatea din cea de mai sus, insa simt ca nimic nu s-a schimbat…Inca sunt inconjurat de oamenii fara orizonturi, care sunt multumiti prin simplul fapt ca traiesc.

De azi inainte nu voi mai vorbi cu cativa oameni. Am realizat ca nu are rost. Predau armele, ma dau batut. Pur si simplu nu mai vreau nimic de la nimeni si nu mai am nicio pretentie. Imi voi dori sa intalnesc oamenii ca mine. Nu am niciun cod, deci nu ai ce “sparge”. Nu sunt “interesant”, spun ce gandesc, ma imbrac modest si zambesc sincer. Probabil singurele lucruri pe care le am speciale nu vreau sa le impart…Poate sunt nebun, sau poate sunt egoist…sau, de ce nu, ”poate nu am nimic special”

marți, 9 octombrie 2007

La Multi Ani mama!


Acum fix 21 de ani era ziua ei. Eu am fost cel mai frumos cadou. Eu si buchetul de flori adus de tata la maternitate. A mers singura la spital si mare a fost norocul ca nu m-am nascut in tramvaiul 14, in intersectia dinaintea spitalului. Azi e ziua ei. Mai importanta decat orice legatura sufleteasca. Mai importanta decat tot ce a existat vreodata. Este mama si ii zic La Multi Ani.

M-a invatat sa merg drept, m-a invatat sa pronunt “culori” cand mie imi iesea numai “cluori” si “coulori”. Ne-am certat frecvent, ne-am suparat, dar nu am uitat niciodata cine e…Astazi e si ziua mea, dar nu mai conteaza! La Multi Ani mama!

Hai sa facem schimb de ganduri si sa ramanem prieteni!

Gandeste-te cat de rau ai fost. Cate lucruri necugetate ai spus. Adu-ti aminte ca nu a fost mereu frumos. Nu ai gandit de fiecare data ce-i mai bine pentru amandoi, ai gandit ce-i mai bine pentru tine…Ai trait ca in povesti, iar in povesti se mai si exagereaza. Nu avem nevoie de nicio pauza. Timpul o sa ne gaseasca neschimbati. La fel de urati si tristi o sa ne aducem aminte de ce a fost frumos, pentru ca lucrurile rele trebuie iertate…De ce sa le iertam…de ce sa le uitam? Ai uitat cand fugeam dupa tine? Ai uitat cand plangeam, iar tu te distrai de minune? Imi voi aduce aminte de tine ca de un killer. Un ucigas al frumosului si nu te voi plange niciodata. Daca as plange acum ar insemna sa-mi aduc aminte de o ora, al unui an ce a trecut greu…un an prin care tu ai trecut dusa in brate, iar eu am obosit.

Am uitat de tot ce era frumos si acum ma simt gol. Simt cum nimeni nu imi mai vrea binele si soarele isi arata coltii cand ajunge in spatele meu. Nici copiii nu mai sunt asa de dulci cum erau. Acum se sperie si fug cand ma vad. Numai un zambet ma trezeste la realitate. O privire trista, care nu ascunde nimic. Nu mai are ce sa piarda. Se uita in gol si zambeste neinteles. Isi fereste ochii ca un melc si se pierde cand trebuie sa vorbeasca…Cred ca tot eu sunt ala, iar tu esti doar o inchipure…

Imi plac atat de multe lucruri acum. Mi-am colorat in minte portretul tau si te astept departe de orice lucru omenesc. Stiu ca esti acolo si imi zambesti. Te voi astepta sa cobori, pentru a urca inapoi impreuna. Nu voi mai gresi. I-ti voi oferi ce am eu mai de pret….Iti voi oferi gandul si vei descoperi singura ce vreau. Acum eu am gandurile tale, ale mele s-au pierdut pe undeva. Probabil prin gandurile altei persone..daca le gasesc la tine, inseamna ca tu esti!

luni, 8 octombrie 2007

Am uitat de lucrul care trebuia sa imi aduca aminte..


Aseara nu am putut sa scriu nimic. Aveam atatea idei, insa nu imi puteam misca mainile. Vroiam sa va povestesc cat de frumos era lacul si cat de frumos lumina luna, dar somnul m-a tinut departe de mine…Am fost in parc si am visat. Am visat cu totii, insa numai eu m-am retras si am visat la libertate. Am vazut razele lunii, oglindite in apa, ca pe niste sageti indreptate spre o tinta invizibila. Am ascultat Oscar Benton si am tremrat tot. Imi venea sa ma dezbrac si sa ma arunc in apa. Vroiam atat de mult sa inot si sa traversez lacul. Imi aduceam aminte de episoadele din perioada cand nu gandeam. Ce frumos era. Faceam cele mai tampite lucruri si nu pateam nimic.


Acum sunt fericit ca am pot sa disting ce nu e bine, insa prima greseala nu ma iarta niciodata. Inainte nu uitam nimic. Nu uitam nicio zi de nastere. Stiam ce am de facut….Zilele trecute imi propusesem sa imi pun un memento: “Nu uita sa iti tragi la xerox buletinul”, insa am uitat sa imi amintesc si de lucrul care trebuia sa imi aduca aminte…asta mi s-a parul cel mai interesant. E prima oara cand mi se intampla….Cel mai haios e ca mi-am amintit ca nu mi-am scris memento, dar buletinul tot nu l-am xerorxat.

Logica si concentrarea s-au pierdut. Sau nu au fost niciodata…era vorba doar de o viata mai linistita. Acum traiesc alert, asta inseamna ca trec in fuga pe langa lucruri si nu ma mai uit in spate…

Nu vreau viata lui Ogica si nu vreau sa castig la loto!


Si in seara asta m-am intors pe jos acasa..Am mers atat de linistit. Abia se oprise ploaia iar aerul mirosea asa de frumos. Toti oamenii urati din timpul zilei erau la somn, iar maturatorii care ridica in praful pe marginea strazii au avut liber din cauza ploii.

Mergeam vioi spre casa si ma uitam la reclamele luminoase de pe un bloc inalt din coltul unei strazi. In spate chiar nu se vede nimic. Cei care locuiesc pe partea cu reclama se bucura de faptul ca ziua nu bate soarele. Plus de asta, 60 de euro pe luna nu strica. Oare de ce nu ar castiga toti la loto? Ar avea si ei soare...dar stai..cel care castiga la loto si nu mai vrea cei 60 de euro, isi decupeaza reclama din dreptul geamului, sau cum? Trebuie sa fie un Ogica pentru ca eu nu vreau sa castig la loto. Nu vreau nici sa fiu prea social, dar chiar nu pot abtine sa nu va zic ce am inteles.

De ce as vrea sa castig la loto? Sa ajung ca Ogica? Hell no!!! Apropos, astazi, prima pagina de la Libertatea era plina de tate. Nimic special nu? Ehh, gresiti! Erau tatele care se vroiau a fi ale lui Ogica, marele castigator la loto. Natura i se preda fostului puscarias, iar magia banului creeaza "dragoste". Sute de fiinte slabe, in cazul asta femei, au raspuns cererii lansate de sihastrul Ogica, care si-a dat seama ca banii nu aduc decat fericire contra-cost :D

O "fata apetisanta" a fost cea mai norocoasa. Ea a fost aleasa sa-si spuna povestea si sa-i transmita un mesaj lui Ogica. Nu are rost sa cititi mesajul, belive me! Suna ca un strigat al disperarii. Ganditi-va doar la un aspect. Ogica este singur si nefercit! Cat de fericit pot fi eu? Foarte fericit, cel mai fericit. Am ras si m-am bucurat de "necazul" lui si mi s-a facut sila cand am vazut femeile care sunt in stare sa il ia de sot. Oare nu asa ar fi trebuit sa reactionez?

Poate nu sunt invidios, dar sunt constient ca m-ar schimba banii. Nu ma ascund, o spun sincer. Sunt om, si oamenii se schimba. Sunt bani, sunt facuti sa schimbe..nu vreau sa ii am dintr-o cheta extinsa(loto)

WTF, noi muncim X ore pe zi, si nu avem nicio pretentie, iar un analfabet isi permita sa faca selectii la national. Este el, castigatorul la loto. Omul cel mai aproape de Dumnezeu. Din cate stiu eu inca nu s-a decis. Cu toate ca pozele din ziare sunt convins ca i-au innebunit putinii lui neuroni, si i-au facut pe prosti sa zica "Moaaaa, dar ce noroc are Ogica asta. Daca as castiga si eu la loto mi-as umple casa cu aur"

Dapz, ei nu au inteles nimic. Sunt cam 90 la suta din noi, dar trebuie sa ii intelegem. Fiecare are o scuza, sau o poveste trista. Pentru restul, care au inteles, mult respect. Pentru cei cu scuze, sau povesti triste, Ogica va asteapta deschis la slitz si cu buzunarul plin bani.

vineri, 5 octombrie 2007

Oare poti constientiza ca esti nebun? Eu cred ca da! Sunt nebun?


Muzica pe care o ascult, felul cum arat acum, viata pe care o am, toate lucrurile care s-au schimbat, indifirent cat de grele au fost, par a fi bune. Beau lapte si mananc biscuiti. Merg ciudat pe strada. Si daca ar fi sa fiu urmarit, cel care ar avea sarcina sa o faca, ar innebuni. Merg pe jos X kilometri, apoi ma urc o statie, merg cu masina, iar apoi ma razgandesc si o iau pe jos. Imi vin idei pe care trebuie sa le scriu neaparat pentru ca simt ca le uit si sunt pretentios cand le spun la cineva.

Acum imi dau seama ca incep sa mi se contureze cu adevarat caracterul. E atat de alunecos. Simti asta, dar nu poti sa faci nimic. Pana acum m-am gandit ca ti-l poti modela dupa situatie, dar dupa un timp, nu mai poti. Indiferent ce ai avea de castigat, simti ca te prostituezi. Tu trebuie sa fii sincer si tre sa se vada ca esti onest, insa nu agresiv, gentil si rabdator. Cateodata ma intorc noaptea de la serviciu si nu mai astept soferul. O iau pe jos acasa…intru ca intr-o transa si simt ca am inteles tot. Atunci gasesc raspunsuri si vad unde sunt problemele.

Antrenamentul intelectual ma tine legat de oameni, cu toate ca de multe ori as vrea sa stau singur. Simt nevoia cateodata sa raman singur si imi aduc aminte de asa-zisele vremuri nume. Au fost bune numai din orizontul tau. Tu de fapt erai singurul lucru rau din toata povestea. E mult mai bine acum. Chiar daca mai sunt multe pe care le am in minte, stiu ca pot, pentru ca simt ca am jurul meu oameni care sunt dispusi sa alerge si ii simt cat sunt de tineri…le simt trairile si supararile. Sunt exact ca si fratii mei, poate de conjuctura, dar atat timp cat mergem pe acelasi drum, suntem frati. Suntem facuti sa ne fie greu, gata oricand sa uitam de tot. Nu ne plangem, iar cand o facem, inseamna ca e cu adevarat groasa.

Nu cu mult timp in urma credeam ca e o poveste, acum nu exista altceva mai frumos pe lumea asta. Afara toti te citesc, iar tu tii in frau hamurile comunicarii. Libertate totala, aproape totala daca mai ai si obraz. De ce ai face ceva greu? De ce ai vrea sa te chinui sa faci ceva greu, cand poti scrie? Iti zboara anii si gandurile, hotarat as spune ca inca o viata daca as avea, as scrie despre ea. Ma bucur ca ai plecat si acum pot scrie linistit. Chiar am ce…

joi, 4 octombrie 2007

Cel mai idiot mesaj pe care l-am primit vreodata


Ar fi multe de spus despre oameni si despre mesajele pecare ei incearca sa le transmita. Experientele m-au facut sa inteleg ca oamenii prosti trebuie indepartati. In viata reala, a fost foarte usor. Pe messenger e o intreaga filosofie. Oameni de la care nu te astepti, au perioade ciudate. Comparate cu o nebunie. Mesajul de mai jos m-a uimit. Oricum, nu este singurul. Mai sunt genul de linkuri care iti blocheaza calculatorul, cele care ti-l reseteaza cand ti-e lumea mai draga si mesajele. Mesajele...pfff mult de zis. Un copil bolnav are nevoie de sange, sterg conturile de Yahoo, trimite mesajul asta mai departe daca, altfel iti vor muri X persoane apropiate..si tot asa.

Gata cu vorba. Sa radem putin :)


: ~~~~ATENŢIE cititi acest mesaj cu grija si dak nu crezi incearca sa scri la status 50 de caractere si ai sa vezi ca nici statusurile nu mai merg ....care a fost trimis de presedintele yahoo Coman Vasile...aici este presedintele Coman Vasile: Imi pare rau sa va anuntz ca yahoo a ajuns la maximum de nr. de persoane. Daca vrei sa pastrezi contul tau gratis trimite mesajul acesta la toti din lista ta. In acest mod vom sti care sunt folosite si care nu, le vom sterge. Trimite acest mesaj timp de 8 zile si contul tau va ramane gratis. Inca o data imi pare sincer rau ca trebuie sa fac aceasta. Te rog incepe sa trimiti!! Cine nu trimite acest mesaj, contul lui va fii deletat. NU ESTE O VRAJEALA, CHIAR STERG CONTURI!!!! ( este si pe net)...!!scz de mass l-am primit si eu...

miercuri, 3 octombrie 2007

O lume minunata...pe strada X, la numarul 69


O adevarata odisee m-a facut astazi sa imi schimb subiectul postului. Mihai Constantinescu, celebrul cantautor al unor piese ca: “Iubiti si cainii vagabonzi”, sau “O lume minunata”, a fost dat afara din casa. Pana acum, nimic special. Fara sa incerc sa glumesc, spun nimic special, avand in vedere faptul ca am renuntat la un subiect mult mai important. Ideea asta am avut-o de mult. Mi-am cultivat-o singur si nu am avut cu cine sa o impart.

Ma gandeam la vremurile cand omul acesta mult prea iubitor, cum este Mihai Constantinescu, canta cele doua piese. Cu vocea lui blanda si cu textele usoare si dulci, frangea inima celor aflati la varsta la a doua si dupa… Am incercat sa imi imaginez impactul pe care l-ar avea acum, o piesa cantata lent si dulce. “O lume minunata, in care veti gasi, numaaaaaai copiiiii”. In perioada in care traim, l-am vedea pe Mihai Constantinescu drept un pedofil. Exact tipul de om bun, care incearca sa castige inimile copiilor, pentru a se folosi de ei. Daca ar fi sa ne referim la melodia “Iubiti si cainii vagabonti”, am crede ca este zoofil…

Ehh, sa trecem pe asta. Sa spunem ca a cantat intr-o perioada cand lumea nu era violenta, sau nu se prezentau asa de agresiv cazurile acestea sociale de acum. Lucrul cel mai interesant in toata povestea evacuarii lui Mihai Constantinescu, este ca acesta locuia pe strada X, la numarul 69. Un lucru foarte amuzant si o coincidenta incredibila.

Voi ce ziceti? Credeti ca Mihai Constantinescu este pedofil sau zoofil?

luni, 1 octombrie 2007

Am avut un cosmar, am visat visul tau

Tu erai atat de frumoasa, iar eu eram de naiv. Parul tau brunet m-a facut sa visez cand nu mai credeam ca pot. Mirosul tau de copila m-a facut sa tremur prima oara cand ne-am sarutat. Atat de pur si de colorat era totul…Atat de frumoase erau locurile unde stateam noi. Unde ne plimbam, si unde iti sarbatoreai tu ziua atunci cand eu eram singurul tau prieten. Vroiam sa fim micuti si sa ne jucam amandoi, fara sa ne intereseze viitorul…Sa avem lumea noastra si sa nu mai stim de nimeni.

A fost crunt modul in care am terminat visul. Inconjurat de strada unde am mers pentru prima oara, amandoi tinandu-ne de mana. Acum povestea noastra nu mai impreioneaza pe nimeni. Pentru mine e ca o carte pe care am citit-o tremurand, iar la final am plans.

Acum nu imi mai aduc aminte prea bine actiunea, insa nu am uitat numele personajlor principale. Omul acela invidios nu il voi uita niciodata si ii voi zambi daca il intalnesc. Am inteles tot acum. O lectie simpla. Un test al trairilor la care eu am copiat.

Trebuie sa mergem in acelasi loc si sa ne amintim cum am fost.

M-am uitat peste pozele de la mare. Erai atat de frumoasa cand alergai sa prinzi valurile, iar apoi veneai si te asezai langa mine, ma luai in brate si nu ziceai nimic. Ne uitam amandoi asa..in gol. Gandeam fiecare pentru el, dar gandeam la fel. Gandeam cunvinte noi si ne zambeam la fiecare tresarire. Pescarusii si nisipul. Pantalonii uzi si vantul de apus…Aerul umed ne imbratisa si el, in sarutul divin care iti dadea flashback-uri esemanatoare acelora dinaitnea mortii…

Noi nu am visat casa de pe malul marii, am visat copii si dragoste..am visat frumos. Nu ne-am cumparat niciodata visele. Le-am faurit pe ale noastre. Impreuna. Eu nu am vrut sa mi le cumpar nici acum…tu ti-ai da si viata sa mai poti visa din nou…

duminică, 30 septembrie 2007

Musca, tantarul si omul


Cand eram mic, il intebam mereu pe tata care e cea mai urata insecta ever livin'. Tata imi raspundea mereu ca cea mai urata insecta este musca. Este plina de par si jegoasa....Cu timpul am realizat ca nici tantarul nu este asa frumos...dar asta nu ar fi nimic..pana la urma cea mai urata insecta este tot omul.


Acel om plictisit pe care il vezi in tramvai in fiecare dimineata. Il vezi stand pe scaun in metrou, inconjurat de 20 de bosorogi care ii vor locul. Acela care accelereaza pe trecerea de pietoni. Pustanul beat si plin de bani care isi etaleaza telefonul de X milioane in fata fufelor. Bosorogul neimplinit care iti cheltuie salariul cu pustoaice de varsta fiicei sale. Politistul corupt care reprezinta legea cu zambetul pe buze si cu mainile murdare. Profesorul pedofil care cere favoruri elevilor. Functionarul sictirit de la ghiseul unde tu astepti sa ii platesti si lui salariul. Ziaristul betiv si spagagiu, care se prostitueaza intelectual...etc

De cand nu ai mai fost om?

P.S. "Fii om, fii drept si recunoste ca pe deasupra ambitiilor intrigilor si urilor, este Patria. Este vesnicia neamului si ca acolo trebuie sa ne intalnim totdeauna, chiar daca nu ne intelegem de fiecare data. "

General Ion Antonescu, "Catre Romani" - 1 ianuarie 1941.

Buna-dimineata dragul meu! Tu de duci la razboi astazi, eu ma duc la serviciu!




Incerc sa imi imaginez emotia soldatilor care bombardau Vietnamul si isi paraseau familiile pe muzica lui Louis Armstrong sau Jimmy Hendryx…Cum ar fi sa zbori in elicopter si sa te duci sa omori ascultand Blueberry Hill sau Hey Joe?

Atat de multa emotie si atatea sentimente cand trebuie sa pleci…mai ales intr-un loc nu asa de frumos. Atata melancolie. Nu a inceput nimic…dar iti imaginezi cum e si parca ai vrea inapoi. Iti vrei inapoi patul cel moale. Jocurile copiilor. Diminetile racoroase, iar apoi soarele mult prea indraznet. Cafeaua si tigarile care iti spun bunadimineata din cel mai frumos loc al casei tale.

Iubita care se trezeste si vine timid si te saruta pe obraz. Buna dimineata dragul meu. Astazi tu pleci la razboi, eu ma duc la serviciu!

sâmbătă, 29 septembrie 2007

Up up to the sky :)

In coltul din stanga...ce zici? ai inima?

Mi-a vazut cineva bagheta?

Mesajele de prin lifturi sunt o ramura mai speciala a comunicarii scrise...Impreuna cu bunul meu prieten ICE am descoperit asta chiar il liftul scarii lui.

Academicianul care a scris acest mesaj, cu siguranta ca nu s-a gandit ca va primi si un raspuns. Completarea ne apartine.

O fi gasit oare baghetele?

vineri, 28 septembrie 2007

Mi-am spus ca trebuie sa vorbesc cu mine…


Avem nevoie de liniste. Sa se faca liniste si sa vorbim cu noi. Sa nu mai vorbim cu nimeni. Sa nu ne mai intereseze nicio parare si niciun om. Pur si simplu sa vorbim cu omul din noi. Sa ne comportam frumos. Sa ii explicam in cuvinte senzatiile omenesti si sa incercam sa il intelegem. Oare tot la fel ne-am comporta? La fel de rai si de indiferenti?

Dar stai, acum iar gresesc. Pana la urma ce rost are sa te cunosti pe tine cand poti trai bine-merci ca un bezmetic…Oamenii care stiu ce vrei si stiu ce gandesti, sunt din ce in ce mai putini. Ti-e frica sa mai fii ca inainte. Ti-e frica sa mai gandesti si sa te porti cum faceai mai de mult. Ai invatat foarte multe, acum esti precaut…ca un vanat care iese pregatit sa fie atacat. Ce faci? Unde te duci? Unde e omul care sa te ghideze?

Dar stai putin. Nu ai vrut tu sa fi independent? Acum traieste…ce te tine? Nu poti? Normal…Uite-te acum pe geam. Fumeaza si o tigara. Asculta ceva frumos si vorbeste cu el…acum ai inteles ce vroiam sa spun?

Tot el a fost, varianta agitata...!


Cata agitatie…..Dar oare de ce? Ce ma face sa fiu asa de agitat cand nu e cazul? Sa fie oare tocmai linistea celor din jur, sau poate orele petrecute la redactie?

Nu am niciun raspuns azi. Doar intrebari.

Am vorbit prostii toata ziua. Am spus numai lucruri necugetate. Am scris numai tampenii si pe deasupra nici nu am mancat nimic. Ultima parte stiu ca nu intereseaza pe nimeni…dar am tinut sa mentionez…Gresesc! Exista o singura persoana. Dar asta in alt post…

miercuri, 26 septembrie 2007

Nu vreau sa te urasc, dar nici nu tin la tine!


O poveste veche, inca de pe vremea cand inca nu cunosteam multi oameni, iar toti care imi zambeau imi erau prieteni…Imi imaginan cat de frumos o sa fie totul cand o sa fi intr-un loc si o sa te intelegi cu toata lumea. Nu puteam concepe ca exista oameni cu care nu te poti intelege, orice ar fi. Ca ar putea exista oameni care sa te enerveze doar prin simpla prezenta.

After a while, mi-am dat seama cat de copii suntem cu totii. Indiferent cum ai fi tu, exista o persoana care nu te place indiferent ce ai face. Tu simti asta si ii intorci aceleasi lucruri si incepe un razboi tacut. Un razboi al privirilor, care de cele mai multe ori nu are niciun castigator. Partea interesanta e ca atunci cand omul pe care nu il suferi si il urasti cu adevarat, pateste ceva, te loveste mila. Iti pare rau. Te simti de parca tu ai fi vinovat pentru nefericirea lui. Atunci iti dai seama ca gresesti. Tu nu esti omul care sa poata fi in stare sa urasca pe cineva.

Iti impui sa te schimbi si vi a doua zi bine-dispus. Ii trimiti un zambet cald persoanei pe care ieri o urai, insa surpriza….te lovesti de aceeasi ignoranta. Nu s-a schimbat nimic. Ai intalnit acelasi om rece de ieri, poate doar putin mai nefericit….Iti spui in mintea ta ca numerita efortul de a fi mai bun si continui acelasi razboi. Razboi care nu se termina niciodata…cel putin eu nu imi aduc aminte sa fi terminat prieten cu cineva un asemenea razboi.


”A arata manie sau ura in vorbele tale e primejdios, ridicol si imprudent”

marți, 25 septembrie 2007

Making people feel miserable since 19xx! Tu imi ucizi visele?


L-am intalnit pe omul care imi ucide visele. Omul pentru care imi arata cat mai am de invatat, insa nu imi da sansa sa dovedesc ca totusi pot. Traiste, si traieste atat de bine…Scumpa mea Ancovici avea o vorba..”making people feel miserable since 1986”, lui i s-ar potrivi atat de bine

Incerc mereu sa ocolesc privirea agera a lui, insa nu reusesc sa ma abtin. Am mereu nevoie de un sfat. Chiar eu, poreclit sfatosul, am nevoie de sfaturi. Copilul cel batran pleaca acasa pe jos, cu o bere in mana si cu castile in urechi. Nimic nu este mai frumos. O strada lunga. Un singur om si intuneric. Ganduri, liniste, eu si muzica reggae. Visez din nou….

luni, 24 septembrie 2007

Vecinul de la 7 si profesoara de filosofie...


M-am gandit foarte mult dupa ce am publicat postul de mai jos. Mi-am imaginat un savant care fierbe ceasul si asteapta ochiurile…M-am dus sa fumez o tigara si sa beau o gura de cafea in cel mai frumos loc al casei.

Tolanit pe un raft din bucatarie, care ofera o priveliste minunata cartierului negru in care traiesc. Doua lucruri mi-au venit in minte. Vecinul de etajul 7(a real crazy specimen) si profa de filosofie din liceu. Erau doua exemple negative, care imi intaresc spusele de mai jos. Vecinul de la 7 are o problema cu coordonarea si sta 20 de minute sa porneasca masina, iar profa de filosofie cunostea secretele unei vieti perfecte, insa era aproape alcoolica, divortata si ramasa cu doi copii.

Chiar ar trebui sa gandesc mai putin. Salut! Eu sunt vecinul de la 5 si sunt aparent sanatos!

Nu mai gandi atat, dauneaza!!!


Ahh. Atat de adormit si atat de ganditor. Stilul omului pierdut prin complexitatea celor care il inconjoara. Incearca sa inteleaga ceva si nu intelege nimic de fiecare data. Are instinctele la Pamant si pierde de fiecare data din frica de a nu gresi. A descoperit ca daca ii intelegi pe cei din jur, te vei intelege si pe tine. Dar ceilalti sunt atat de ciudati, ca niste balauri cu doua capete. Nici nu stie ce pesoana sa foloseasca. Vorbeste la persoana a treia despre omul care traieste toate aceste lucruri pe care si el le simte in fiecare zi, de teama de a nu cumva sa devina parte dintr-un sfat.

Continua asa, si nu zice la nimeni. E fericit pentru el. A a inteles ceva, insa timpul ii spune ca mai are multe de invatat. Isi pierde umorul, si se dovedeste ca a gresit din nou. Nu are sfarsit. Este el, esti tu sau sunt eu. Unii au scapat…persoana I se mai gandeste ce sa raspunda.

In spatele oricarui text se ascunde ceva...

P.S. Am gasit maxima asta si uite ca vreau sa o impart. "A fi robul unui gand e una, a fi robul realizarii lui este alta"