Just your legal type of fella!!

Astazi am intrat cu fata in toate panzele de paianjen de pe strada si m-am certat cu toata lumea. M-am trezit speriat ca voi intazia, pentru ca vedeam doar limba mare de la ceas, care indica ora 14:00. Nu am facut nimic in afara de a ma lupta cu mine. What a day….Mi-am dat seama cat de speciali sunt oamenii. Mi-am aduc aminte de perioada mea cand o ardeam prin romana si eram rapper, sau inainte cand eram rocker…The good old days I can say now. Aveam o viata foarte simpla. Totul se rezuma la prieteni, glume, distractie, alcool, si prietene, toate in ordine. Ma simteam atat de special. Simteam cum viata mea poate faca povestea unui film foarte bine vandut, sau dintr-o carte. Simteam cum sunt inconjurat de cele mai haioase si interesante lucruri. Sa trecem pe asta…eram pusti..

Acum nu mai gandesc asa. Au aparut multe lucruri care intr-o ordine, si au disparut majoritatea din cea de mai sus, insa simt ca nimic nu s-a schimbat…Inca sunt inconjurat de oamenii fara orizonturi, care sunt multumiti prin simplul fapt ca traiesc.

De azi inainte nu voi mai vorbi cu cativa oameni. Am realizat ca nu are rost. Predau armele, ma dau batut. Pur si simplu nu mai vreau nimic de la nimeni si nu mai am nicio pretentie. Imi voi dori sa intalnesc oamenii ca mine. Nu am niciun cod, deci nu ai ce “sparge”. Nu sunt “interesant”, spun ce gandesc, ma imbrac modest si zambesc sincer. Probabil singurele lucruri pe care le am speciale nu vreau sa le impart…Poate sunt nebun, sau poate sunt egoist…sau, de ce nu, ”poate nu am nimic special”