luni, 17 decembrie 2007

Craciunul care a fost acum cativa ani...


Mi-am imaginat cum ar arata lumea perfecta. Fiecare avem cate un vis. Stele, oameni buni, soare, iubire...eu nu mai vreau nimic acum. Un singur om as vrea sa se intoarca in perioada asta. Imi aduc aminte de el ca de primul profesor. Omul care mi-a aratat cum trebuie sa merg si ce trebuie sa fiu. M-a invatat sa fiu bun si sa ii ajut pe cei apropiati. M-a invatat sa fiu darnic si sa uit. L-am repectat de cand am inceput sa gandesc si il voi respecta mereu. A inchis ochii, iar eu eram langa el. Am plans pentru ca m-a lasat mai sarac, dar am simtit ca pentru el a fost o usurare. Mi-a ramas un ceas, un citat din Antonescu, cateva poze si niste amintiri pe care ma rog sa nu le uit nicioadata...A murit de Craciun, cand toata trebuia sa fie fericita. Eu nu pot sa mai simt nimic. Craciunul imi aduce aminte de tine si de bradul micut pe care il impodobeam amandoi. Eram atat de micut si totusi noi discutam ca doi barbati. Cantam la pian si spuneam glume...Radeam de Bostina si de Halagian, iar apoi mancam la Carul cu bere..

Nu mi-a placut istoria, nici geografia, dar simt ca traiesc cum ai fi vrut tu sa traiesc. Te salut bunicule, te respect si te iubesc bunicule!

2 comentarii:

Krys spunea...

Si el e mandru de tine acum si te priveste cu toata dragostea. Si crede-ma ca vrea sa te vada zambind de sarbatori. Chiar daca e greu, chiar stiu cum e ...O sa-ti spun ce mi s-a spus mie cand am pierdut-o pe bunica mea de care mi-e atat de dor: cand cei dragi nu te mai pot ajuta de-aici de pe pamant, pleaca in ceruri sa te ajute de acolo! Esti norocos, copilu', ca l-ai avut langa tine si ca ti-a lasat atat de multe lucruri frumoase in suflet!

Alice spunea...

Ce frumos. Nu am simtit asta niciodata. Dar cand citeam m-am pus in locul tau si era ....clar fericire:)