vineri, 28 septembrie 2007

Mi-am spus ca trebuie sa vorbesc cu mine…


Avem nevoie de liniste. Sa se faca liniste si sa vorbim cu noi. Sa nu mai vorbim cu nimeni. Sa nu ne mai intereseze nicio parare si niciun om. Pur si simplu sa vorbim cu omul din noi. Sa ne comportam frumos. Sa ii explicam in cuvinte senzatiile omenesti si sa incercam sa il intelegem. Oare tot la fel ne-am comporta? La fel de rai si de indiferenti?

Dar stai, acum iar gresesc. Pana la urma ce rost are sa te cunosti pe tine cand poti trai bine-merci ca un bezmetic…Oamenii care stiu ce vrei si stiu ce gandesti, sunt din ce in ce mai putini. Ti-e frica sa mai fii ca inainte. Ti-e frica sa mai gandesti si sa te porti cum faceai mai de mult. Ai invatat foarte multe, acum esti precaut…ca un vanat care iese pregatit sa fie atacat. Ce faci? Unde te duci? Unde e omul care sa te ghideze?

Dar stai putin. Nu ai vrut tu sa fi independent? Acum traieste…ce te tine? Nu poti? Normal…Uite-te acum pe geam. Fumeaza si o tigara. Asculta ceva frumos si vorbeste cu el…acum ai inteles ce vroiam sa spun?