Simfonia a IX-a e numele tau!! Crezi, raspunzi, insa sufletul tau isi neaga asptectul!

Probabil te agresez fara macar sa stii ca eu sunt. Sau poate stii si iti e atat de frica. Cat sunt eu de plecat, tot reusesc sa imi imaginez ce simti. Ma contrazic singur cum facea Arghezi in Psalmi. Spun ca te inteleg, iar dupa ma gandesc cat de frumos ar fi daca ai avea putina incredere si incep sa gandesc prost. Nu iti scriu poezii, desi simt ca pot mai mult de atat. Ma vad atat de simplu. Iti scriu pur si simplu ce simt.Iti dai seama ca vorbesc de tine si citesti si ce scrie mai jos.

Am invatat sa am grija de simturile mele. Ai mei imi spuneau “nu plange pe nimeni, fiindca nimeni nu o sa te planga pe tine”….Poate tin prea mult la mine sa fie adevarat. Eu as adapta putin. “Nu-i spune ca il compatimesti, fiindca nici el nu iti va spune niciodata, iar daca iti va spune, va profita de tine”. Uite, vezi? Iar gandesc prost! In tine am incredere. Tu nu poti face asa ceva niciodata. Pur si simplu nu imi imaginez cum ai putea. Esti deasupra celor care au dat definitii pentru niste sentimente atat de frumoase. Nu ti le zic, intuieste-le tu. Mi-ai prabusi Universul daca ai fi si tu la fel.



Sa stii ca m-am gandit la tot. Stiu ca e posibil sa nu intelegi niciodata ce am scris, insa voi fi fericit cu un singur gand. Gandul ca tu existi, iar imaginatia mea nu si-a creat nimic fals. Tot ce am gandit exista. Pana la urma este foarte adevarat. Mintea omeneasca nu poate crea ceva ce nu exista. Porneste de la niste adevaruri. Reunirea tuturor acelor adevaruri in mintea mea…esti chiar tu. Nu m-am nascut recent, iar ce am inteles acum este chiar adevarat.

Tu te gandesti ca exista alte persoane peste tine, iar eu iti spun ca ai dreptate. Exista! Ne uitam la parinti si spunem ca exista. Ne uitam la prietenii nostri si spunem acelasi lucru. Dar gandeste-te, crezi ca putem minti soarta? De ce nu ti-am cunoscut prietenii inainte, ca sa pot ajunge sa te cunosc pe tine mai apoi? Ne invartim in cercuri? “Cineva s-a jucat cu noi si ne-a furat sansa de a fi asa cum vrem”. De fiecare data cand am spus asta am simtit altceva. Acum chiar o cred! Daca te-ai gandi ca renunt, inseamna ca nu ai inteles nimic. Nu e o lupta sau un razboi, este doar un gand de-al meu. Ti-am zis ca sunt simplu. Nu voi renunta la un vis niciodata… Eu il vad ca un vis, stiind ca voi escalada culmi neatinse cand se va indeplini. Cred atat de mult in el incat voi striga asa de tare incat sa ma auda si Beethoven. De fapt, Beethoven esti tu. Sper sa traim impreuna sifonia a 9-a. El era surd cand a compus-o…noi auzim. De ce nu vrei sa iti predai armele ca sa putem asculta impreuna? Acum, cred ca gandesc mai mult decat ar fi trebuit sa gandesc la ora asta. Asculta, gandeste-te, iar eu iti voi spune cum m-am trezit…acum sunt eu, cum sunt in viata normala, doar ca m-am inmultit…la puterea ta! Te sarut! Noapte buna, draga mea!!!!