Platiti bilete sau abonamente si puteti respira aerul altora...

Intrebare: “Cat poti sta pe geam uitandu-te la masina parcata in fata blocului?” Raspunsuri foarte diverisificate. Poti sta foarte mult…stiind ca e masina ta si bucurandu-te de ea. Poti sta foarte putin pe geam si mai mult in masina…sau pur si simplu nu poti suporta sa o vezi in parcare. Ultimul raspuns mi se potriveste mie. Ma uit la masina si stiu ca nu o pot conduce. Drives me crazy. Am invatat toata ziua incercand sa distrug un gand care imi spune “cumpara-ti bicicleta”. Trebuie sa iau odata permisul ala. Nu mai support tramvaiele si autobuzurile pline. Nu mai suport sa dau bani taximetristilor ingrate din coltul bulevardului. Nu mai suport sa astept soferii de la serviciu, sau sa fiu dus acasa de cate un coleg…Si toate astea pentru ce? O incapatanare de-a mea.

De atatea ori nu am fost corect, iar acum cand trebuia sa merg inainte, m-am schimbat. Am fost corect si m-am ars…Again and again. Am citit aceleasi lemne de mii de ori si pana la urma cred ca o sa ajung in comisia de editare a Codului Rutier. Adica, stiu TOT!! Nu va intrebati cum gresesc..inca nu m-am intrebat eu, deci nu am niciun raspuns. Acum ma duc sa mai citesc…cartea cu somnifere. Mai buna decat orice soapta sau orice alintare. Cartea care l-ar fi adormit si pe Praslea cel voinic, a adormit-o si pe “frumoasa din padure” si a schimbat ultimul lucru definitoriu pentru natura umana. Nu mai este somnul…e statul treaz cu cartea in mana. Mai am fix 10 zile! Wish me luck. In gand, nu in scris.