Soferul Gheorghe si cum isi exprima el autoritatea..

Minunatul nostru oras se naste in jurul orei 5:00, cand tramvaiele, troleibuzele si autobuzele ies pe strazi si moare pe la ora 23:00...Inca de cand se crapa de ziua, in fiecare dimineata curg blestemele si injuraturile asupra soferilor RATB. Cei care probabil isi varsa in fiecare dimineata cafeaua pe pantaloni, sunt asemenea unor piloni grei de beton armat. Nu se clintesc in fata niciunei provocari, au de fiecare data dreptate si isi exprima autoritatea de fiecare data cu putinta.



In dulcele stil romanesc, fiecare masina, tramvai sau troleibuz are ceva special. O iconita ingalbenita de timp, o poza cu copilul din clasa I care tine atat de fals un stilou in mana, un afis sinistru de genul "nu deschidem usa intre stadii" sau "va rugam sa va deplasati spre partea din spate" si tot asa... Toata ideea e sa se stie ca e masina lui Gheorghe...In cabina lui Gheorghe, nu intra decat fetele zambitoare sau in cel mai rau caz, niste colegi de munca pierduti pe nu stiu ce stradute. De altfel, acestea sunt singurele momente cand usile se deschid intre statii. Dupa o lunga excursie prin oras, presarata cu cele mai inventive injuraturi, soferul coboara plictisit din masina sa isi semneze foaia de parcurs, iar apoi isi incepe din nou acel "du-te - vino" continuu

Cel mai interesant lucru care merita urmarit, este momentul in care soferul nostru intra intr-o mare criza de autoritate. Se indreapta cu masina spre o statie plina de oameni patrunsi de frig, ce stau inghesuiti in cativa metri patrati. Nu opreste niciodata in dreptul lor, ci inainteaza la relanti 2 metri mai incolo si abia apoi deschide usile. In acele momente, palcul de oameni se sparge si incep fiecare sa isi aleaga o usa pe care sa poata urca..Gheorghe ii are pe toti in oglinda. Le zambeste fin si se uita cum ingheata de frig. Ii vede alergand spre masina si le inchide usa in nas. Sa nu il injurati, acela e singurul moment cand isi poate exprima si el autoritatea...