gând

aş vrea să plâng, dar ochii-mi sunt
ca doua pietre obosite
de dor,
de soare
şi de vânt.
aş vrea să plâng
dar lacrimi n-am.
aş vrea o clipă să fiu clovn.
un clovn bătrân şi obosit
ce râde,
plânge
şi iar râde
cu un râs sleit.
şi-aştept şi eu o oră,
două,
aştept,
şi eu,
să plouă,
să pot fura, ca ultimul golan,
o lacrima de-a ploii de pe geam.

Nicu Alifantis