Sa ne distram cu totii..suntem viitoarea tara plina de paznici si prostituate!!

Un lucru din ce in ce mai intalnit printre oamenii cu care am stat de vorba m-a lasat masca. Cativa dintrei ei se simt batrani...desi ei de fapt sunt tineri si frumosi. Foarte ciudat. Nu inteleg de ce trebuie sa te sperii de un lucru atat de natural si frumos..pana la urma, cat esti tanar inveti si muncesti, iar cu cat imbatranesti incepi sa descoperi lumea. Cei care se simt asa merita respectul meu! Ii salut! Ei sunt batranii frumosi, tinerii batrani sau pur si simplu oamenii care stiu sa aprecieze! Sunt minoritari, ei sunt cazul doi..doi la 10, cam asa.

Primul tip este de altfel cel care conduce. Turma! Cei care se dintreaza pana la 30 de ani, iar apoi se trezesc cu copii, fara bani, fara casa si cu multe probleme. Unii ajung alcoolici, altii ajung chiar mai rau..cei mai norocosi insa ajung sa munceasca cum muncesc romanii. Umil si in tacere. Am studiat atent. Toti agentii de paza(paznici mai pe romaneste) sunt de nemultumiti de pozitia lor, insa nu fac nimic pentru asta. Normal. Pentru ca nu pot. Raspunsul pe care il auzi "ce-mi fac astia..ma trateaza de parca as fi ultimul om" nu este de fapt decat o incercare de a obtine mila si compasiune. Asa incearca ei sa se "vindece". Sa fim seriosi acum. Ti-ar fi mila?

Suntem oameni buni? Sau suntem prosti? Ne-am batut creierii cu formule si romane plictisitoare timp de 12-14, 15 , 16...ani, in timp ce altii s-au distrat si nu le-a pasat de nimic. In tot timpul asta noi am chelit si am facut cearcane. De ce ar trebui sa ne mai fie mila? Poate de domnul care a terminat ATF-ul si a fost regizor, iar acum este pe strazi.Da! De el da...cand il vad, imi plec capul. Jos palaria. Saracia lui l-a dus in planuri indepartate. Mansarda functioneaza mai bine decat la multi...insa este doar un soldat ramas la vatra. Pe ei nu ii angajeaza nimeni. La cautare sunt cracii lungi si fustele scurte. Intr-o firma mai bine sa fie 5 oameni muncitori si 10 muze, decat 15 oameni muncitori si niciun scop..Va salut cu respect! O sa ajungem o tara de prostituate si paznici!

P.S. : Profesorul de romana mi-a spus un lucru ca poate rezuma mai multa filosofie de viata decat am invatat pana sa intru in facultate.

Lucian Chisu: "Cei care se distreaza acum, pierd startul. Ei o sa plateasca pentru aceasta greseala mai tarziu, cand cei care au muncit, o sa se distreze"

Strazile sunt de astazi mult mai nesigure...

Strazile sunt incepand de astazi mai periculoase. Am trecut pe rosu de prima oara de cand m-am urcat in masina, iar cu examinatorul in masina m-am grabit si am trecut pe verde. Dupa ce am calculat in procente cantitatea de fecale pe care o produce zilnic un politist peste 110 kg si dupa ce am facut o poteca in drum spre scoala Ilioara, am luat in sfarsit carnetul. Blonde, brunete, roscate….am fost sub toate. A patra oara cand am incercat am reusit. Zabetul fin a rezolvat totul…dupa ce am picat la traseu prima oara, mi-am dat seama de ce oamenii corecti chelesc, fac riduri si mor repede! Am chelit destul si eu…Si ca sa inchei cu vorba pe care eu promit sa nu o folosesc niciodata: “Sunt in trafic”!!

"Singur ca un gandac pe o felie de paine"

Cum arata oare singuratatea ta? Tu stii si intelegi singuratatea mea? Da-mi definitia singuratatii tale si vom crea un univers al singuratatii. Simtim atat de multe, chiar mai multe decat putem exprima prin vorbe sau scris. Pacat ca nu putem arunca unei persoane anume absolut toate ganduri pe care le avem si altei persoane absolut toate rabufnirile si suferintele care cresc in noi…Daca stai sa te gandesti, si tu ai simtit la fel ca mine si nu numai ca imi cunosti sentimentul, insa stii si cum se manifesta. Stii exact ce simt. Tot. Numai ca nu iti place sa auzi. Innebunesti cand auzi “stiu ce simti”, insa chiar asa e. Cu totii suntem la fel de comuni, plictisitori si urati. Unii se mai machiaza si vor sa para frumosi, insa tot urati sunt. Mai e o specie aparte…imuna la sentimente..de orice fel. De fapt ei sunt singurii pe care ii vom tine minte toata viata. Cum se intampla cu oamenii pe care nu i-ai mai vazut de mult…nu il tii minte pe acela care era simbolul bunatatii, il tii minte pe cel care a facut rau mereu. Nu o sa se schimbe nimic niciodata, iar pesimistii ca mine, o sa se schimbe..o sa fie niste asa-zisi optimisti care se mint singuri. O sa fie bine!

PS: Titlul nu imi apartine!

Saptamana celor mai proaste alegeri!

S-a terminat saptamana…Una dintre cele mai proaste din punctual de vedere al alegerilor. Daca ar fi sa fac un top al saptamanilor de pana acum, cu siguranta aceasta ar fi in top. Desi am trecut cu bine de ziua de luni si apoi ziua de marti 13, finalul saptamanii mi-a aratat cat de mult inseamna ca stii sa alegi. Joi trebuia sa ies la Team Building….un fel de “offer you cant refuse”, dar si un moment de adevarata bucurie. M-am gandit sa imi iau liber in ziua de joi, insa am uitat sa ma gandesc ca a doua zi intru dimineata. M-am enervat..puteam sa imi aleg ziua de vineri.

Doar o coincidenta..dar nu a fost asa…Obosit cum eram, m-am gandit sa imi schimb tura. Am lucrat sambata seara, pana pe la ora 01.00 noaptea, pentru ca apoi sa nu intru la trei, cum ar fi trebuit, ci la 8 dimineata. Tinand cont ca nu am putut sa refuz o invitatatie la o tigara/bere/ras, am ajuns acasa la 3.30 si am dormit fix 3 ore. Apoi alte 8 ore de munca, trei de somn si uite-ma cum termin o saptamana inceputa atat de frumos.

” Ce faci? “

- Scriu si fac cearcane!

Simfonia a IX-a e numele tau!! Crezi, raspunzi, insa sufletul tau isi neaga asptectul!

Probabil te agresez fara macar sa stii ca eu sunt. Sau poate stii si iti e atat de frica. Cat sunt eu de plecat, tot reusesc sa imi imaginez ce simti. Ma contrazic singur cum facea Arghezi in Psalmi. Spun ca te inteleg, iar dupa ma gandesc cat de frumos ar fi daca ai avea putina incredere si incep sa gandesc prost. Nu iti scriu poezii, desi simt ca pot mai mult de atat. Ma vad atat de simplu. Iti scriu pur si simplu ce simt.Iti dai seama ca vorbesc de tine si citesti si ce scrie mai jos.

Am invatat sa am grija de simturile mele. Ai mei imi spuneau “nu plange pe nimeni, fiindca nimeni nu o sa te planga pe tine”….Poate tin prea mult la mine sa fie adevarat. Eu as adapta putin. “Nu-i spune ca il compatimesti, fiindca nici el nu iti va spune niciodata, iar daca iti va spune, va profita de tine”. Uite, vezi? Iar gandesc prost! In tine am incredere. Tu nu poti face asa ceva niciodata. Pur si simplu nu imi imaginez cum ai putea. Esti deasupra celor care au dat definitii pentru niste sentimente atat de frumoase. Nu ti le zic, intuieste-le tu. Mi-ai prabusi Universul daca ai fi si tu la fel.



Sa stii ca m-am gandit la tot. Stiu ca e posibil sa nu intelegi niciodata ce am scris, insa voi fi fericit cu un singur gand. Gandul ca tu existi, iar imaginatia mea nu si-a creat nimic fals. Tot ce am gandit exista. Pana la urma este foarte adevarat. Mintea omeneasca nu poate crea ceva ce nu exista. Porneste de la niste adevaruri. Reunirea tuturor acelor adevaruri in mintea mea…esti chiar tu. Nu m-am nascut recent, iar ce am inteles acum este chiar adevarat.

Tu te gandesti ca exista alte persoane peste tine, iar eu iti spun ca ai dreptate. Exista! Ne uitam la parinti si spunem ca exista. Ne uitam la prietenii nostri si spunem acelasi lucru. Dar gandeste-te, crezi ca putem minti soarta? De ce nu ti-am cunoscut prietenii inainte, ca sa pot ajunge sa te cunosc pe tine mai apoi? Ne invartim in cercuri? “Cineva s-a jucat cu noi si ne-a furat sansa de a fi asa cum vrem”. De fiecare data cand am spus asta am simtit altceva. Acum chiar o cred! Daca te-ai gandi ca renunt, inseamna ca nu ai inteles nimic. Nu e o lupta sau un razboi, este doar un gand de-al meu. Ti-am zis ca sunt simplu. Nu voi renunta la un vis niciodata… Eu il vad ca un vis, stiind ca voi escalada culmi neatinse cand se va indeplini. Cred atat de mult in el incat voi striga asa de tare incat sa ma auda si Beethoven. De fapt, Beethoven esti tu. Sper sa traim impreuna sifonia a 9-a. El era surd cand a compus-o…noi auzim. De ce nu vrei sa iti predai armele ca sa putem asculta impreuna? Acum, cred ca gandesc mai mult decat ar fi trebuit sa gandesc la ora asta. Asculta, gandeste-te, iar eu iti voi spune cum m-am trezit…acum sunt eu, cum sunt in viata normala, doar ca m-am inmultit…la puterea ta! Te sarut! Noapte buna, draga mea!!!!

"Micutul Will" nu este chiar asa de "micut"

Cel putin o data sunt sigur ca v-ati uitat si voi la “Dansez pentru tine”. Un concurs foarte frumos in esenta lui si cu un juriu care chiar stie ce cauta acolo. Vorbind cu cateva persoane care isi pot exprima cursiv parerile, am ajuns la o singura concluzie. Este cel mai ambitios concurs din ultimii ani. I mean, romanii sa danseze? Sau chiar sa se intereseze de un asemea eveniment? In general, romanul nu danseaza. El se uita la altii cum danseaza. “Dansez pentru tine” a reusit sa ii scoata la dans pe romani…in fine, deviem discutia. Trebuie sa ajungem la juriu. Spuneam ca juriul concursului este unul ales. Oameni care stiu sa danseze sau oameni care macar i-au vazut pe altii cum danseaza si stiu cu ce se mananca.

Cum padure fara uscaturi nu exista, uite ca avem un Wilmark. Vine din Columbia, e limbut si are ochii unui “marcion” cum spunea Tony Montana in Scarface…Desi are un aer foarte oriental cand se chinuie sa vorbeasca cu accent, el seamana mai mult cu un copil al strazii. Genul de orfan cu paltonul ce-i trece de genunchi si cu fes pe cap. I se mai spune “micutul Will”. Porecla insa nu este foarte inspirata. Cu totii am crezut ca “micutul Will” este cu adevarat “micut”. Ne-a pacalit accentual si fata de copil. Damele bine care il plac pe Willmark s-au adunat intr-o sedinta extraordinara. Subiectul!? “Micutul Will” nu este chiar “micut”. Eu am va vazut, si va spun, asa e!!

Va dau si linkul sa vedeti si voi, dar va rog sa nu mai spuneti la nimeni :) Click AICI

Platiti bilete sau abonamente si puteti respira aerul altora...

Intrebare: “Cat poti sta pe geam uitandu-te la masina parcata in fata blocului?” Raspunsuri foarte diverisificate. Poti sta foarte mult…stiind ca e masina ta si bucurandu-te de ea. Poti sta foarte putin pe geam si mai mult in masina…sau pur si simplu nu poti suporta sa o vezi in parcare. Ultimul raspuns mi se potriveste mie. Ma uit la masina si stiu ca nu o pot conduce. Drives me crazy. Am invatat toata ziua incercand sa distrug un gand care imi spune “cumpara-ti bicicleta”. Trebuie sa iau odata permisul ala. Nu mai support tramvaiele si autobuzurile pline. Nu mai suport sa dau bani taximetristilor ingrate din coltul bulevardului. Nu mai suport sa astept soferii de la serviciu, sau sa fiu dus acasa de cate un coleg…Si toate astea pentru ce? O incapatanare de-a mea.

De atatea ori nu am fost corect, iar acum cand trebuia sa merg inainte, m-am schimbat. Am fost corect si m-am ars…Again and again. Am citit aceleasi lemne de mii de ori si pana la urma cred ca o sa ajung in comisia de editare a Codului Rutier. Adica, stiu TOT!! Nu va intrebati cum gresesc..inca nu m-am intrebat eu, deci nu am niciun raspuns. Acum ma duc sa mai citesc…cartea cu somnifere. Mai buna decat orice soapta sau orice alintare. Cartea care l-ar fi adormit si pe Praslea cel voinic, a adormit-o si pe “frumoasa din padure” si a schimbat ultimul lucru definitoriu pentru natura umana. Nu mai este somnul…e statul treaz cu cartea in mana. Mai am fix 10 zile! Wish me luck. In gand, nu in scris.

Eu sunt gandacul...

Azi am realizat cat de mic si neinsemnat sunt. M-am vazut asa zambitor cum sunt eu…vorbind cu oameni carora nu le pasa de prezenta mea. Am plecat in cautarea altora…si i-am cautat toata ziua…Nu am gasit pe nimeni si probabil o sa ma uit la un film sa fiu sigur ca exista, iar apoi o sa ma culc…Poate sunt tampenii dupa 12 zile de stat pornit, dar daca tot sunt singur, mai are sa mai am prieteni? Eu pe cine mai fac fericit ? Am si eu vreun rost in ce fac? Oare se bucura cineva cand ma vede? Un singur raspuns…”NU”.

Chiar nimeni…cine trebuia sa se bucure, nu mai poate, iar cine se bucura acum, nu se bucura pentru mine. Cu astea fiind spuse, peste o luna o sa fie iar un soc…O sa fiu altfel. O sa fiu cum n-am mai fost niciodata. O sa ma schimb. Asa cum m-am schimbat de fiecare data cand mi-a fost greu. “Danutz, de ce esti asa?”, “De ce te imbraci asa”, “De ce nu te mai barbieresti?”, “De ce te tunzi iarna si vara iti lasi parul lung?”, “De ce cateodata pari destept, iar acum esti asa de prost?”…Pentru ca nu imi e bine si mi-e frica sa fiu la fel de fiecare data. Cum am fost…tin minte tot. Cum o sa fiu, mi-e frica sa ma gandesc. Pana atunci ma multumesc sa-i nemultumesc si sa-i obosesc pe cei din jur. Ai citit, deci te-am prins si pe tine…

O sa fie totul asa cum nu a mai fost niciodata

Cand ne e greu ne gandim mereu ca platim o datorie. Ne intrebam: “Oare ce am facut sa merit ce mi se intampla”. Oare nu se poate sa nu platesti nicio datorie? Pur si simplu sa nu faci nimic si sa primesti rau. Ca si cum ai da totul in avans. Atunci cand faci rau, oare ce mai platesti? Indiferent cat de mult astepti, ceva bun tot apare. Cand uiti tot ce iti doresti, primesti ce vroiai si iti aduci aminte apoi de lucrul pe care ti l-ai dorit asa de mult.

Oare cat o sa fie rau pana o sa fie bine? Oare cum sa fie cand e bine? Cu siguranta mai bine decat a fost inainte...Be free and think good!

We all feel blue sometimes...

Le-am zis tuturor sa ma lase in pace si am stat o zi intreaga uitandu-ma pe geam. Am ascultat aceeasi melodie de zeci de ori. De fiecare data am simtit altceva.

Mi-au trecut prin fata ochilor mii de oameni, mii de masini…nu am remarcat pe nimeni, eram prea ocupat minunandu-ma de senzatiile pe care le avea cand ascultam acea melodie..Am impartit dreptate si ma gandeam la povestile lor, la lucrurile proaste pe care le-au spus de-a lungul vietii, la necazurile lor. Eram naratorul si imi coloram peisajul, alegeam piesa si incepea rolul. Actorii treceau, la fel si timpul, insa mai conteaza ceva cand tu poti colora?

Raman foarte putine lucruri la fel de frumoase. Sentimentul ca intelegi, ca ai solutii si nu vezi cum ai putea ramane impotmolit. Ti se face mila cateodata, asa de mila incat il ajuti si pe acela care iti refuza mana intinsa..tu stii ce inseamna sa fii corect. Tu stii ca cei care te iarta iti sunt prieteni. Ei sunt cei care iti spun lucrurile simple, lucrurile pe care le intelegi repede si iti place sa le auzi, nu cei care te invata fizica cuantica sau iti pun la incercare cunostintele in domeniul logicii predicative.

Nu am vrut sa scriu pe blog o perioada. Nu mi-a murit niciun gand, din contra. Mi-am dat seama ca ma exteriorizez prea mult daca scriu des. A fost o vacanta bine-venita. Imi salut ideile acum si va salut si pe voi odata cu ele…

P.S. ”A-ti arata ura si mania prin cuvinte sau prin gesture e degeaba, e primejdios, e imprudent, e ridicol, e trivial”, Schopenhauer