Atatea ore am vorbit cu el...

Scaunul

Patruped cu tapiterie
si stabilitate vie,
fidel coleg de munca
te sustine, asculta
fara sa astepte porunca.

Sfatuieste fara cuvinte,
nu tradeaza si nu minte,
te suporta-n tacere
cu lemnoasa putere,
nimic nu cere.

Ai putea sa-l dezmierzi
praful sa i-l stergi
sa-l lasi liber, cu bucurie
in birou, in sufragerie
sau chiar in bucatarie.

Dar te asezi sa-i spui
gandurile tale si lui,
te intelege fara vreun semn,
ramane solemn,
patruped de lemn.

Florin Diac, Rabufniri, 2007

Ce ai aruncat tu imi trebuia mie....

Ca un drum pe care nu am calcat niciodata merg tot asa inainte. Cateodata prea orb, cateodata prea visator si niciodata acelasi om. Ca pe o cutie micuta care iti vinde placeri si sta scris un mesaj frumos, dar atat de sec: "De fiecare data altfel". De fiecare data si eu te vad altfel. Cateodata imi placi, cateodata te urasc atat de mult. Iti urasc respiratiile si picioarele reci, dar te sarut pe pleoape si te trezesti zambind in fiecare dimineata. Cand nu mai exista nimic frumos, tu ma orbesti..iar cand si tu simti la fel, eu dispar. Acum zambesti si din respect pentru tine nu razi. E de ras...Si eu am zambit cand mi-ai pus piedica. Eram atat de mic si caraghios. Vorbele mele lipsite de sens nu au dus la nimic bun. Un mare esec, un fiasco...partea cea mai ciudata e ca acum am ce iti doreai tu inainte, iar cosmarul meu e visul tau. Imi trebuia atat de mult ce ai aruncat tu la cos. Acum nu mai pot sa mai scormonesc pe acolo, insa stiu ca asa s-ar fi intamplat mereu. Niciodata nu te uiti la ce arunci...

Cine il stie pe Toni mai bine ca mine....NIMENI!!!

Cu toate ca am avut un an foarte bun, odata cu venirea sarbatorilor mi-am dat seama ce greseli am facut. Acum cateva luni, am renuntat la numarul meu de telefon, in favoarea numarului de serviciu cu minute moca. De atunci am inceput sa il cunosc pe Toni. El este tipul care avea numarul asta inainte sa il iau eu. De foarte multe ori pe zi, prietenii lui Toni ma sunau sa ma intrebe "Ce mai zici mai Toni?"... NU MAI E TONI LA NUMARUL ASTAAA! Pe langa prietena lui Toni, care era gravida si cred ca isi intiparise in memorie numarul asta, am cunoscut si restul gagicilor cu care TONI mai iese prin cafenele. Toate ii dadeau mesaje de genul "Nu mai bea atat alcool, mai bea si tu o cafea. Iesi cu mine?" De sarbatori deja cedasem nevos. Ma asteptam la o avalansa de mesaje de sarbatori...La Multi Ani, minunea Craciunului, bradul, vinul, Mos Craciun..toate lemnele...Ei bine, nu m-am inselat. Cele mai dubioase mesaje eu le-am primit. "Nu ai decat un ficat, ai grija de el", iar mesajul care le-a intrecut pe toate: "Craciun Fericit! Va ureaza familia Panduru in varianta 2 plus 1"! Am ramas mut. The fuck! Incep sa cred ca nimeni nu il cunoaste pe Toni mai bine ca mine....

Unde este ingerul meu pazitor? Unde este George?

Ma tot intreb unde este oare George? Cum care George? Ingerasul meu pazitor...mic, gras, rotund la fata si foarte iubitor...Unde este? S-a intruchipat in niste shoturi de tequila si apoi m-a transformat intr-un Conan. WTF mate! Eu sa fiu un Conan? Sa merg la niste tipi grasi sa ii intreb cu ce echipe tin...sau sa folosesc sticlele ca in vestul salbatic...?What a Christmas..cu toate astea nu am decat vreo 2 cucuie si o stare foarte naspa. Uimitor as spune...Oricum. Revoltatoare este lipsa lui George. Exact ultimul ingerash care trebuia sa plece....sa ma lase singur. Ce golan...L-a vazut cineva????

Drown in My Own Tears....

Carnaciori, niste vin, sarmalutze...un brad micutz si niste prieteni buni. Mai lipseste totusi ceva pentru ca acest Craciun sa fie perfect...Doua persoane. Una pe care am cunoscut-o si una pe care imi doresc sa o cunosc. Toate cele bune! Craciun Fericit!

vioara surda, sticla de vin si covorul pufos

Mi-am creat niste imagini asa de frumoase. Incepeau intr-un frig crunt si se terminau intr-un loc calduros si familiar. Un pahar de vorba cu o persoana foarte misterioasa, dar totusi asa de atragatoare. O muzica de remember si o vioara surda, stinsa intr-o sticla de vin rosu. Dragostea de pe covorul pufos, putin somn si apoi iar frig.

Divin. Insa mie tot imi este frica. Luptatorul fara arme, camuflat intr-un soldat te asteapta cu nasul rosu de frig. Tu nu vii niciodata. Vine Craciunul inaintea ta...apoi trece. Vine un alt an.."un an nou fericit", iar fericirea vine si ea la anul. Anul asta sau anul viitor?

De ce nu ma las de fumat? Pentru ca nu pot face sex in public!!!

De cateva luni fumez ca un nebun. Doar cand ma trezesc simt ca fumez prea mult...pe parcursul zilei ma mai calmez. Ma gandesc mereu la un raspuns cand sunt intrebat "de ce nu ma las?", dar nu reusesc sa spun clar de ce nu pot, pentru ca nu imi dau seama ce simt. Acum cateva saptamani mi-am pus cap la cap ideile si am realizat un lucru. Nu ma pot lasa de fumat pentru ca nu pot face sex pe strada, sau in statiile de masina, sau ori de cate ori am chef...Nu radeti. Tigara este strans legata de sex...cei care fumeaza au observat deja. Ca sa ma pot lasa de fumat, ar trebui sa imi inlocuiesc aceasta placere cu una mai mare. Cu ce as putea inlocui?...Restul sunt interzise de morala in public!

Craciunul care a fost acum cativa ani...

Mi-am imaginat cum ar arata lumea perfecta. Fiecare avem cate un vis. Stele, oameni buni, soare, iubire...eu nu mai vreau nimic acum. Un singur om as vrea sa se intoarca in perioada asta. Imi aduc aminte de el ca de primul profesor. Omul care mi-a aratat cum trebuie sa merg si ce trebuie sa fiu. M-a invatat sa fiu bun si sa ii ajut pe cei apropiati. M-a invatat sa fiu darnic si sa uit. L-am repectat de cand am inceput sa gandesc si il voi respecta mereu. A inchis ochii, iar eu eram langa el. Am plans pentru ca m-a lasat mai sarac, dar am simtit ca pentru el a fost o usurare. Mi-a ramas un ceas, un citat din Antonescu, cateva poze si niste amintiri pe care ma rog sa nu le uit nicioadata...A murit de Craciun, cand toata trebuia sa fie fericita. Eu nu pot sa mai simt nimic. Craciunul imi aduce aminte de tine si de bradul micut pe care il impodobeam amandoi. Eram atat de micut si totusi noi discutam ca doi barbati. Cantam la pian si spuneam glume...Radeam de Bostina si de Halagian, iar apoi mancam la Carul cu bere..

Nu mi-a placut istoria, nici geografia, dar simt ca traiesc cum ai fi vrut tu sa traiesc. Te salut bunicule, te respect si te iubesc bunicule!

Tu m-ai invatat cat de repede trece timpul...

Cand citesc versurile astea ma gandesc mereu la tine si la cum visam noi amandoi. Da...ma gandesc la tine. Tu care m-ai invatat cat de repede trece timpul, m-ai invatat cat de frumoasa poti fi iar apoi ti-ai terminat lectia invatandu-ma sa te urasc! Te-am iubit si ma bucuram de tine. Acum sunt fericit cand trecem unul pe langa altul iar eu nu iti raspund la salut. Ceva tot nu s-a schimbat. Chiar si acum ma faci fericit. Inainte imi placea sa te vad si sa stau cat mai mult timp cu tine, iar acum sunt fericit cand nu te vad...




N-ai să vii

N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.
Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt.

Autor: Nichita-Stănescu

Tata - Jacky zice ca are 9000 de copii..."ba da-l dracu"

Jack Nicholson a facut un anunt care pe mine cel putin m-a uluit. Lengenda vie a cinematografiei spune ca este tatal a 9000 de copii. Prima reactie..."bah da-l dracu" Stiu :) asa gandim toti. Gregorian Bivolaru face tumbe de nervi. Cu toate spiralele si toate indoctrinarile el nu a reusit sa prosteasca vreo 5000..Sa zicem ca tata Jack ar minti, insa sa fim sinceri...cat de mult ar putea minti? Nu sunt 9000 de copii, dar sunt vreo 8000 sau poate 7000...dar asta nu conteaza. Important este sa ne gandim cate i-or fi trecut pe sub cearceaf :)

Suntem ceea ce gandim...

Ce lucru dubios. De fiecare data cand fac poze cu cate o persoana pe care nu o prea simpatizez, niciodata nu ies bine in poza. Cele mai tari poze le am alaturi de cei pe care ii simpatizez. Mi s-a intamplat acum de curand. Am facut poza la un interval scurt, aproximativ in aceeasi pozitie, cu doi oameni diametral opusi. Cel la care tineam era temperat si foarte grijuliu, iar celalat era coleric si rece. M-am straduit sa nu las sa se vada ca sunt pe aceeasi frecventa si cu al doilea...insa pozele nu mint. In prima aratam ca un copil, iar in cealalta eram asa de batran...Pana la urma este adevarat ce se spune. Suntem ceea ce gandim..

Slogan de salon de infrumusetare: "Epilam orice fel de pasarici"

Metroul nostru scump si drag incepe sa ne serveasca reclame din ce in ce mai haioase. Miru se intreba daca sa rada sau nu..Eu va spun sincer ca am ras :D Trebuie sa depasim odata barierele comunicarii. Ce rost mai are sa o mai invarti cand stim cu totii ce se petrece intr-un salon de infrumusetare? Cei de la firma de publicitate care au realizat acest minunat afis spun ca au fost extrem de corecti cu consumatorul...Epilam orice fel de pasarici!

Imagine all the people...living life in peace!

Cand eram micutz si ascultam Imagine si Let it be, ma gandeam ca oamenii buni, nu pot pati nimic rau. Oamenii buni nu o sa moara niciodata! Asa credeam cand il ascultam pe Lenon. Mai tarziu am vazut un documentar despre viata lui.God! Ce om a fost..Cel mai frumos visator al vremurilor moderne. Simbolul bunatatii! Era numai suflet! S-au facut 27 de ani de cand a fost ucis. Va vine sa credeti ca l-a putut ucide cineva pe Lenon? Un fan nebun a auzit o voce care ii spunea “Ucide-l pe Lenon”…el insa traieste si acum. V-am spus, era numai suflet!

Tu stiai cum arata salutul omului cinstit intr-un 101?

Exista un singur lucru cu adevarat dubios cand te afli intr-o masina aglomerata. Sa simti o mana care se misca prin preajma buzunarelor tale. Nu asta era faza de care va spuneam ca m-am prins. Partea interesanta e alta. Eram in super-masina 101, care nu si-ar merita renumele daca nu ar fi aglomerata si plina de hoti. Ma tineam cu ambele maini de bara de sus si aveam castile proptite in urechi. Nicio problema…pana cand a trebuit sa schimb melodia aia enervanta care tocmai incepuse. Ce am facut? Nimic normal…! Mi-am bagat mana in buzunar si mi-am scos playerul pentru a cauta altceva. Un individ s-a intors brusc si m-a privit fix timp de circa 2 minute, iar apoi si-a controlat atent toate buzunarele la care as fi putut ajunge! Cand am vazut ca lucrurile pot lua o intorsatura ciudata, am zis sa pun mainile inapoi pe bara si sa privesc fix inainte. Zis si facut…dupa cateva minute cand mi-am intors privirea, toti oamenii din masina erau cu mainile aliniate pe bara transversala…Atunci mi-am dat seama cum arata cu adevarat omul corect in 101. Daca omul preistoric isi arata mainile, incercand sa ii arate celuilalt ca nu poarta nicio arma(de aici izvorand si stransul mainii – salutul nostru cel de zi cu zi), in transportul in comun lucrurile stau altfel. Calatorul cinstit te saluta cu mainite asezate pe bara transversala…Hai salut!

Am primit mail si a intarziat pizza..E clar! Au venit sarbatorile!

Pe la toate magazinele de la care am comandat online am primit cel putin un mail cu “A venit Mos Niculae”. Whow. Ce bafta pe noi. Acum am simtit cu adevarat ca vin sarbatorile. Ofertele de sarbatori, reclamele la Coca Cola, craciunitele sexy de prin magazine, luminitele chicioase de prin centru si mai nou, bradut de 1 milion de metri..din fier. De cand am auzit ca va fi din fier, m-am tot gandit. Oare o sa se intrebe cineva cati tigani au adunat fierul ala? Nu cred ca Millenium Bank si Primaria, au adus si fierul din afara...:) Oricum, oricum ai gandi, este o idee proasta(am puterea sa spun asta, cu toate ca stiu ca o sa imi pun in cap toti melancolicii) Ehh! Sunt sarbatorile…cineva trebuia sa mai si munceasca in prealabil. Ieri am simtit cu adevarat ca e Mos Niculae.

Am comandat o pizza care a venit dupa aproape 2 ore. Explicatia…”Soferul era prins in trafic”. Cand in sfarsit a venit, i-am spus cu un zambet cald.

-Asteapta putin ca trebuie sa scot bani de pe card.

- Cat o sa astept eu, e nimic pe langa cat ai asteptat tu, spune monseniorul si afiseaza un zambet fericit.

Saracul! El nu are nicio vina! Se astepta sa fac urat! M-am gandit sa aflu si eu de unde atata aglomeratie intr-o zi de miercuri in care nu vedeam ceva special in afara de putina ploaie

- Ce s-a intamplat? De ce e aglomeratia asta? Din cauza ploii?

-Aaaa, nu! Nici gand! E MOS NICULAE, imi raspunde el, pierzandu-si brusc zametul!La Multi Ani lume!

Lectie de umor englezesc! Are dreptate...esti o curva batrana!

Intr-o dimineta friguroasa de februarie, 335-ul se indreapta aproape gol spre TVR. Trei calatori calatori stateau zgribuliti pe 3 din cele 4 scaune din fata si isi suflau in palme de frig. Fiecare din ei astepta cu nerabdare sa ajunga la destinatie si sa iasa din traficul infernal in care se aflau. Soferul, cu radioul tunat la maxim pe manele, scuipa seminte pe geamul din stanga al masinii.

Dupa 10 minute petrecute in fata unui semafor, masina ajunge in statie si isi deschide usile. Nu coboara nimeni, insa schiar inainte de a pleca, o cucuoana paseste gratioasa pe scara din dreptul primei usi.

Rotunda la fata si imbracata intr-un pardesiu vechi, tanara doamna batrana lasa in urma ei o esenta de parfum vechi si un zambet parsiv. Dupa cateva secunde de ezitare, urca si ea in masina si se opreste in dreptul locului ramas liber, din sectorul cu patru scaune.

Cu fata spre sofer statea un domn trecut de 60 de ani, imbracat dupa moda veche, dar care emana respect din cap pana in picioare. Langa el se afla un tanar care cel mai probabil se ducea la facultate, iar cu spatele la sofer se afla o prietena, care mi-a povestit ce va povestesc eu voua acum.

Tanara domna batrana priveste cu dispret tanarul asezat langa domnul mai in varsta si spune:

-- Tinerii din ziua de azi, nu mai dau locul. Uitati-va domnule. Nu are pic de respect tanarul asta, spuse femeia cu o privire foarte ofensiva.

Masina goala i-a intors ecoul, deoarece niciunul din cei trei nu a reusit sa-i trimita mai mult decat o privire plictisita.

Cu toate ca restul scaunelor erau libere, cucoana tinea neaparat sa-i predea lectii de moralitate tanarului. Nu dureaza mult si se aseaza pana la urma pe scaunul ramas liber.

-- Cata lipsa de respect. Uitati-va si dumneavoastra domnule. Nu il intereseaza. Se face ca nu aude, spuse ea cautandu-l ca aliat pe domnul din fata.

Pana la urma, execperat de falsitatea vorbelor spuse de cucoana, tanarul se ridica si se indreapta spre usa. Inainte sa coboare, se intoarce si o priveste fix in ochi.

-- Curva batrana. Asta esti tu! O curva ajunsa la batranete!

Intr-o secunda, doamna se inroseste la fata si incepe atacul.

-- Ati vazut domnule. Curva batrana. Ce nesimtit. Cum isi permite sa-mi spuna asa.

Cu un rafinament rar si o stritete in cuvinte, domnul da o replica de zile mari.

-- Doamna! Eu la viata mea am fost avocat, iar lumea si acum imi spune “domnule”, insa niciodata nu m-am suparat!

Tot ce ating se transforma in .....

Tot ce ating eu se sparge..ca sa nu spun ca se transforma in ceva. Voi ati avut sentimentul asta vreodata? Tot ce ajungi sa atingi sa se transforme? Imi aduc aminte de un om care era bucuros cand patea asa ceva..dar acum s-a schimbat. Cred ca vrea sa vada lume fericita cand e el fericit si plictis cand stau inchis in casa cu jaluzele trase. Un egoist...chiar daca nu este agresiv, il poti numi egoist! Isi minte sentimentele si isi pierde in fiecare cate un lucru care il face sau l-ar putea face fericit.

Urasc parcurile si va urasc fericirea, in schimb iubesc atat de mult cand incercati sa glumiti si cand sunteti prostuti..

Nu muncesc...sunt liber sa scriu!!

Mai poate cineva sa se planga de libertate? O singura atingere si poti trece de la muzica religioasa la house si alta atingere pana la ce iti place tine cel mai mult. Iti poti spune criminal, iti poti spune doctor, iti poti spune scriitor. Totul depinde de alegerile pe care vrei sa le faci. “Nu poti” este doar o scuza. Eminescu nu mergea nici macar cu tramvaiul si nu s-ar fi plans de aglomeratie…sau de cat de nebuni sunt profesorii. Era greu, dar uite ca acum citim Luceafarul si vorbim cu totii in rime.

Libertatea sta in alegerile noastre. Ne gandim la riscuri si la avantaje, iar apoi decidem. Poti sa observi. Criminalul o sa iti spuna ca stia ce o sa urmeze, dar tot ii pare rau. Doctorul spune ca renunta la familie, insa are un alt statut. Per ansamblu ii pare rau cand e in spital si ii place cand e acasa. Scriitorul este fericit cu gandurilesi scrierie lui si este multumit de alegere. Intr-o oarecare masura toata lumea este nemultumita in afara de scriitor. El nu are de ce sa se mai planga de libertate. Criminalul insa spune ca nu a avut de ales, doctorul isi vrea viata inapoi, iar scriitorul observa tot si scrie despre ei..Liniste acum! Haideti sa sarbatorim libertatea!