Atatea ore am vorbit cu el...

Scaunul

Patruped cu tapiterie
si stabilitate vie,
fidel coleg de munca
te sustine, asculta
fara sa astepte porunca.

Sfatuieste fara cuvinte,
nu tradeaza si nu minte,
te suporta-n tacere
cu lemnoasa putere,
nimic nu cere.

Ai putea sa-l dezmierzi
praful sa i-l stergi
sa-l lasi liber, cu bucurie
in birou, in sufragerie
sau chiar in bucatarie.

Dar te asezi sa-i spui
gandurile tale si lui,
te intelege fara vreun semn,
ramane solemn,
patruped de lemn.

Florin Diac, Rabufniri, 2007

Ce ai aruncat tu imi trebuia mie....

Ca un drum pe care nu am calcat niciodata merg tot asa inainte. Cateodata prea orb, cateodata prea visator si niciodata acelasi om. Ca pe o cutie micuta care iti vinde placeri si sta scris un mesaj frumos, dar atat de sec: "De fiecare data altfel". De fiecare data si eu te vad altfel. Cateodata imi placi, cateodata te urasc atat de mult. Iti urasc respiratiile si picioarele reci, dar te sarut pe pleoape si te trezesti zambind in fiecare dimineata. Cand nu mai exista nimic frumos, tu ma orbesti..iar cand si tu simti la fel, eu dispar. Acum zambesti si din respect pentru tine nu razi. E de ras...Si eu am zambit cand mi-ai pus piedica. Eram atat de mic si caraghios. Vorbele mele lipsite de sens nu au dus la nimic bun. Un mare esec, un fiasco...partea cea mai ciudata e ca acum am ce iti doreai tu inainte, iar cosmarul meu e visul tau. Imi trebuia atat de mult ce ai aruncat tu la cos. Acum nu mai pot sa mai scormonesc pe acolo, insa stiu ca asa s-ar fi intamplat mereu. Niciodata nu te uiti la ce arunci...

Cine il stie pe Toni mai bine ca mine....NIMENI!!!

Cu toate ca am avut un an foarte bun, odata cu venirea sarbatorilor mi-am dat seama ce greseli am facut. Acum cateva luni, am renuntat la numarul meu de telefon, in favoarea numarului de serviciu cu minute moca. De atunci am inceput sa il cunosc pe Toni. El este tipul care avea numarul asta inainte sa il iau eu. De foarte multe ori pe zi, prietenii lui Toni ma sunau sa ma intrebe "Ce mai zici mai Toni?"... NU MAI E TONI LA NUMARUL ASTAAA! Pe langa prietena lui Toni, care era gravida si cred ca isi intiparise in memorie numarul asta, am cunoscut si restul gagicilor cu care TONI mai iese prin cafenele. Toate ii dadeau mesaje de genul "Nu mai bea atat alcool, mai bea si tu o cafea. Iesi cu mine?" De sarbatori deja cedasem nevos. Ma asteptam la o avalansa de mesaje de sarbatori...La Multi Ani, minunea Craciunului, bradul, vinul, Mos Craciun..toate lemnele...Ei bine, nu m-am inselat. Cele mai dubioase mesaje eu le-am primit. "Nu ai decat un ficat, ai grija de el", iar mesajul care le-a intrecut pe toate: "Craciun Fericit! Va ureaza familia Panduru in varianta 2 plus 1"! Am ramas mut. The fuck! Incep sa cred ca nimeni nu il cunoaste pe Toni mai bine ca mine....

Unde este ingerul meu pazitor? Unde este George?

Ma tot intreb unde este oare George? Cum care George? Ingerasul meu pazitor...mic, gras, rotund la fata si foarte iubitor...Unde este? S-a intruchipat in niste shoturi de tequila si apoi m-a transformat intr-un Conan. WTF mate! Eu sa fiu un Conan? Sa merg la niste tipi grasi sa ii intreb cu ce echipe tin...sau sa folosesc sticlele ca in vestul salbatic...?What a Christmas..cu toate astea nu am decat vreo 2 cucuie si o stare foarte naspa. Uimitor as spune...Oricum. Revoltatoare este lipsa lui George. Exact ultimul ingerash care trebuia sa plece....sa ma lase singur. Ce golan...L-a vazut cineva????

Drown in My Own Tears....

Carnaciori, niste vin, sarmalutze...un brad micutz si niste prieteni buni. Mai lipseste totusi ceva pentru ca acest Craciun sa fie perfect...Doua persoane. Una pe care am cunoscut-o si una pe care imi doresc sa o cunosc. Toate cele bune! Craciun Fericit!

vioara surda, sticla de vin si covorul pufos

Mi-am creat niste imagini asa de frumoase. Incepeau intr-un frig crunt si se terminau intr-un loc calduros si familiar. Un pahar de vorba cu o persoana foarte misterioasa, dar totusi asa de atragatoare. O muzica de remember si o vioara surda, stinsa intr-o sticla de vin rosu. Dragostea de pe covorul pufos, putin somn si apoi iar frig.

Divin. Insa mie tot imi este frica. Luptatorul fara arme, camuflat intr-un soldat te asteapta cu nasul rosu de frig. Tu nu vii niciodata. Vine Craciunul inaintea ta...apoi trece. Vine un alt an.."un an nou fericit", iar fericirea vine si ea la anul. Anul asta sau anul viitor?

De ce nu ma las de fumat? Pentru ca nu pot face sex in public!!!

De cateva luni fumez ca un nebun. Doar cand ma trezesc simt ca fumez prea mult...pe parcursul zilei ma mai calmez. Ma gandesc mereu la un raspuns cand sunt intrebat "de ce nu ma las?", dar nu reusesc sa spun clar de ce nu pot, pentru ca nu imi dau seama ce simt. Acum cateva saptamani mi-am pus cap la cap ideile si am realizat un lucru. Nu ma pot lasa de fumat pentru ca nu pot face sex pe strada, sau in statiile de masina, sau ori de cate ori am chef...Nu radeti. Tigara este strans legata de sex...cei care fumeaza au observat deja. Ca sa ma pot lasa de fumat, ar trebui sa imi inlocuiesc aceasta placere cu una mai mare. Cu ce as putea inlocui?...Restul sunt interzise de morala in public!

Craciunul care a fost acum cativa ani...

Mi-am imaginat cum ar arata lumea perfecta. Fiecare avem cate un vis. Stele, oameni buni, soare, iubire...eu nu mai vreau nimic acum. Un singur om as vrea sa se intoarca in perioada asta. Imi aduc aminte de el ca de primul profesor. Omul care mi-a aratat cum trebuie sa merg si ce trebuie sa fiu. M-a invatat sa fiu bun si sa ii ajut pe cei apropiati. M-a invatat sa fiu darnic si sa uit. L-am repectat de cand am inceput sa gandesc si il voi respecta mereu. A inchis ochii, iar eu eram langa el. Am plans pentru ca m-a lasat mai sarac, dar am simtit ca pentru el a fost o usurare. Mi-a ramas un ceas, un citat din Antonescu, cateva poze si niste amintiri pe care ma rog sa nu le uit nicioadata...A murit de Craciun, cand toata trebuia sa fie fericita. Eu nu pot sa mai simt nimic. Craciunul imi aduce aminte de tine si de bradul micut pe care il impodobeam amandoi. Eram atat de micut si totusi noi discutam ca doi barbati. Cantam la pian si spuneam glume...Radeam de Bostina si de Halagian, iar apoi mancam la Carul cu bere..

Nu mi-a placut istoria, nici geografia, dar simt ca traiesc cum ai fi vrut tu sa traiesc. Te salut bunicule, te respect si te iubesc bunicule!