Pana nu de mult, am crezut ca exist in ochii tuturor ce ma vad, dar m-am lovit tare de tot cu capul. Nu stiu de unde a aparut un sentiment ciudat, o nevoie pe care nu mi-o explic. Nevoia de prietenie. Este foarte ciudat, caci pana la varsta asta nu a aparut. Cred ca sunt putin fricos, dar merg inainte cu tupeu si imi imbin inutilul cu placutul. Imbin oamenii pe care ii cunosc acum, cu cei pe care ii cunosteam odinioara. Aceeasi oameni, dar atat de diferiti...De ce nu mai este cu a fost o data...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu