mi-a fugit parul

Nu stiu daca pana acum am reusit sa adun prea multe regrete. Imi pare totusi rau pentru ca am ratat cateva lucruri importante si nu am inteles cand trebuia, ce vroiau altii de la mine. in rest, nu as putea vorbi prea mult despre lucrurile pe care le-am avut si acum nu le mai am. Sunt convins ca in afara de oameni, aproape tot ce pierzi in viata, poti recupera inainte de a incalta pantofii 'buna vestire'.
Nu insa si parul.

Am aflat asta vineri, cand un prieten foarte convingator mi-a facut o poza pentru a-mi arata cat de mare este chelia mea. Incercasem deja un sampon despre care se spunea ca e atat de puternic, incat iti creste par si in palma daca dai prea mult.
Nu a dat roade.

Cand am vazut rezultatele, mi s-a rupt inima. Parul a fugit de mine. Voi avea de acum din ce in ce mai multa fata de spalat. Cu timpul, voi folosi mai putin sampon, iar iarna imi va fi mult mai frig. Nic nu stiu ce as mai putea face acum, decat sa ma rog sa nu transmit mai departe gena. Imi voi cultiva atitudinea de chelios fericit:
"Am chelie si-o port cu mandrie!"