Cand sunt in locurile unde ma simt 'ca acasa', imi place sa salut. Imi inclin capul in semn de respect cand sunt grabit ori intind mana pentru a-i saluta pe cei care imi sunt apropiati ca varsta. Nu stiu daca sunt lucruri inutile sau daca sunt 'de moda veche', dar cred in respect si in socializare.
Mi-am dat seama ca de-a lungul timpului, am inceput sa imi pierd rabdarea. Nu ii suport pe cei care nu saluta si mai rau decat atat, ii urasc din tot sufletul pe cei care nu raspund la salut. Ii cunoasteti pe oamenii astia, nu-i asa?
Mi-am dat seama ca de-a lungul timpului, am inceput sa imi pierd rabdarea. Nu ii suport pe cei care nu saluta si mai rau decat atat, ii urasc din tot sufletul pe cei care nu raspund la salut. Ii cunoasteti pe oamenii astia, nu-i asa?
Sunt vecinii langa care ai locuit dintotdeauna. Cu ei te intalnesti in fata usii de la lift, gandindu-te la toti anii in care le-ai vazut fetele mohotate si raspunzand din respect cu un 'buna ziua'.
Cand inapoi nu primesti decat ecoul vorbelor tale, nu-i normal sa te ia nervul? Ei, uite asa am inceput sa imi vanez vecinii. Le vad fetele lungi de la intrarea in scara, urc incet spre hol, raman in fata lor pentru cateva secunde, ii fixez cu o privire saraca in expresie si scot un puternic 'BUNA ZIUA', la limita dintre salutul normal si salutul militaresc. Nimeni nu mi-a rezistat pana acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu