Dragoste in tranzitie - III

Prima parte
A doua parte

In dupamiaza zilei de 23 aprilie, Anda picta din nou. Radu plecase dis de dimineata, Dumnezeu stie pentru ce, iar ea ramasese singura. Stia ca seara cand se va intoarce, va avea parte de o surpriza, dar cadoul de ziua ei nu se compara cu baladele lui pline de emotie.Pe panza alba si neteda, asezata in apropierea geamului, Anda se pregatea pentru un peisaj de munte. Inainte de a trece pentru prima oara cu pensula incarcata de culoare peste panza, o lumina orbitoare ii ataca ochii. Se prabusi pe spate si vazu ca printr-un vitraliu cum un politist solid, il incatusa pe Radu in usa apartamentului lor. Tresari brusc ca dintr-un cosmar si cu repeziciune asternu totul intr-un tablou atipic stilului ei. Radu era expus cu fata lipita de parchet, in coltul usii de la intrare si fortat de acest politist vizibil mai solid sa isi apropie mainile la spate. Chipul lui aparea intr-o umbra, atat cat sa nu poti distinge decat trasaturile vagi.
Speriata de acest scenariu, Anda decise sa nu il nelinisteasca pe Radu tocmai de ziua ei, asa ca ascunse tabloul printre cele pe care le pregatea de vanzare. Avea de gand sa i-l arate in dimineata urmatoare, pentru a-l feri de un eventual pericol. De cele mai multe ori, vedeniile se adevereau dar prentru ea ramanea mereu o speranta in a intoarce tot ce avea sa urmeze. Se intinse in pat si isi facu tot felul de ganduri. Incerca sa isi explice starea de mai devreme, dar in acelasi timp se gandea ce ar fi putut face Radu pentru a ajunge sa fie arestat.
-Dragul de el. Este 08.30 si tot nu a ajuns acasa. Iar canta de nebun prin toate gangurile. N-am mai vazut asa ceva, isi iroseste talentul omul asta. Nu vrea sa inteleaga ca poate obtine un contract cu orice casa de discuri vrea el. Dar na, trebuie sa ai putina buna-vointa, spunea Anda cu ochii atintintiti spre tavan.
Isi gasi putin curaj si se ridica din pat pentru a-i pregati o surpriza.Imbraca rochia neagra pe care o primise cadou de la el de 8 martie. Tesatura fina din care era croita, ii aluneca frumos peste formele ei aproape perfecte, lasandu-i afara umerii si spatele. Vroia sa se stinga in bratele lui, sa se iubeasca intr-un loc stiut numai de ei. Un loc pe care sa si-l construiasca singuri, din gandurile comune care li se intersectau.
Il astepta cateva ore bune la geam, gandindu-se la scenariul desenat mai devreme. Nu putea sa lase deoparte viziunea care o ingrijorase atat de tare. Isi pregati o tigara din tutunul cel bun pe care il pastrau in biblioteca, iar apoi se tranti in pat. Orele in care il astepta erau atat de lungi, iar cu imaginea redata mai devreme pe panza, isi distrusese ultimele raze de speranta. A fost nevoie de o singura secunda pentru a izbucni intr-un plans adanc si lacom. Era aceeasi secunda cand Radu avea sa deschida usa, cu privirea infipta in pamant si imaginea apasatoare a unui om total debusolat.
Nu era suparata pe el, ci incerca doar sa il faca sa simta pericolul care il pandea. Nici ea nu isi dadea seama despre ce era vorba, insa stia sigur ca ceva nu va iesi bine. Se linistise in momentul in care auzi vorbele dulci pe care i le soptise la ureche, iar apoi adormi ghemuita in bratele lui.