Dragoste in tranzitie - II

Prima parte AICI

Se iubeau atat de mult si treceau impreuna prin nevoile oricarei familii de someri din Romania. Nu erau cu nimic mai diferiti decat doi tineri simpatici prin modestia si frumusetea oamenilor amarati. Aveau cinci ani de cand erau impreuna. Se cunoscusera din liceu cand inca parintii lor inca se mai puteau lupta.
Mama Andei, Maria Costache, muncea in trei schimburi la un magazin mic, al unui afacerist arab. Era tipul de femeie puternica, ce nu iti lasa in niciun moment sentimentul ca ceva o poate daramana. Sub ochii ei caprui si stralucitori, se gaseau insa niste cearcane mari, semnele unei oboseli adunate in multi ani de munca. Cand Anda se cunoscuse cu Radu, avea 49 de ani. Sotul ei, Mircea Costache era plecat de mult in Egipt, unde muncea pe santier. La cativa ani dupa ce a parasit tara, si-a abandonat sotia si fiica si a pornit o viata noua. Nimeni nu mai aflase nimic de el dupa asta.
De cealalta parte, Radu venea dintr-o familie de profesori rusi, venita in Romania prin anii ’80. Ana si Iuri Destinov isi terminasera studiile la Moscova si la putin timp dupa, au venit in Romania pentru a preda.
Dupa caderea comunismului, perspectivele noii scoli romanesti pareau mult mai mari. Profesorii aveau acces la cele mai noi metode de predare, iar reformarea invatamantul promitea rezultate mari, asemenea scolilor din Suedia si Elvetia. Mari pasionati de arta, sotii Destinov s-au hotarat sa nu paraseasca tara si l-au indemnat pe tanarul Radu sa urmeze liceul de muzica, ce purta numele celebrului pianist Dinu Lipatti.
Raducu dupa cum era alintat, era un copil haios, care descoperise puterea cantecului inca din clasale mici. Sunetele care ieseau din chitara lui , pareau ca se propaga mai mult decat cele obisnuite si aveau o tonalitate greu de descris. In liceu devenise celebru pentru baladele pe care le canta in pauzele dintre ore. Colegii il aplaudau dupa fiecare reprezentatie, iar celebritatea lui starnea invidii printre tinerii cantareti mai putin initiati.
Eleva in acelasi liceu, Anda era o blondina micuta de statura, cu ochii verzi, care se ferea in a schimba priviri cu necunoscutii. Pana in clasa a X-a nu avusese niciun prieten de care sa isi aduca aminte. Atunci l-a cunoscut pe Radu – omul care avea sa ii dea aripi si sufletul care urma sa ii fie aproape in vremuri foarte grele. Pentru Anda, faptul ca reusise sa intre si sa se mentina la un liceu de asemenea prestigiu, precum Colegiul Dinu Lipatti, era o adevarata realizare. Si ei ii placea muzica, insa talentul ei statea mai mult decat orice in pictura.
Putea descrie sentimente si trairi, precum un clarvazator sau un maestru in tarot.. Tablourile ei ramaneau insa asezate unul langa altul in debaraua mamei, care le pretuia enorm. Se lauda prietenelor cu panzele fiicei sale, dar nimeni nu intelegea arta pe care Anda o aducea la lumina. Inainte de a incepe sa picteze, intra intr-o stare mai putin obisnuita. Putea vedea imagini din viitor si picta scene care aveau sa se intample la cateva zile dupa. Ii venea insa foarte greu sa profite de acest dar, pentru ca momentul in care se declansa era un adevarat mister. Uneori o invaluia pur si simplu, alteori nu, iar de fiecare data in centrul viziunilor sale se aflau persoanele drage. Mama ei si Radu aveau parte de niste sfaturi bune, venite din partea micutei Anda, care isi cheltuia toti banii pe panza si culori.

Partea a doua din prima mea nuvela!