marți, 27 ianuarie 2009

Primul film vs ultimul film

Aveam aproape 7 ani cand am mers pentru prima oara la cinematograf. Impreuna cu al meu tata, am vazut Jurassic Park, la Cinema Aurora (nu mai exista acum). Un film cu adevarat socant la acea vreme, care a fost rasplatit cu 3 Oscaruri. Unele secvente mi le amintesc si acum, dupa 15 ani. Nu am cum sa uit nici sala friguroasa, umpluta pana la refuz de tot felul de oameni. Unii radeau, altii plangeau..fiecare intelegea ce vroia.

Eram "insetat"de filme. Chiar daca aveam video (Funai), adus cu mari eforturi din Bulgaria, vroiam sa vad filme noi. Invatasem pe de rost replicile din Alien I, iar Rafuiala in micul Tokyo cu Dolph Lundgren si Brandon Lee era un fel de ritual. Erau singurele casete pe care le aveam.

Mai tarziu am inceput sa trec mai des pe la cinematograf, dar mi s-a luat in momentul in care devenise un simplu loc intunecat, unde baietii si fetele faceau sex la prima intalnire. L-am redescoperit de curand, exact asa cum mi-l imaginam: micut si cochet.

Nu trece o saptamana fara sa merg la Multimplex. Vad foarte multe filme de acasa, insa sunt foarte atent la cele care merita sa fie vazute pe un ecran imens, cu sunetul dat la maxim. Yes man este unul dintre acele filme. Toata sala rade copios, iar grasul din fata ta care iti acopera 3/4 din ecran, nu iti mai pare atat de antipatic.

Un comentariu:

Unknown spunea...

Chiar ca. Am vazut aseara Yes Man, la Movieplex, insa, si chiar daca erau doar 10 oameni, maxim, in sala, se auzeau 10 rasete. E un film care merita vazut in toata splendoarea unui ecran imens.