Telefonul mobil pentru oamenii din vremea noastra reprezinta o necesitate. Viata se desfasoara intr-un ritm atat de alert incat nu ai timp sa vorbesti fata in fata cu oamenii de care ai nevoie. Familia, prietenii sau cunoscutii iti sunt mai aproape daca ai un telefon mobil. Dependenta pe care o da pot sa o compar cu cea a messenger-ului. Nu iti gasesti linistea fara telefon mobil sau fara messenger.
Imi aduc aminte ca in liceu am fost printre ultimii care au facut cunostinta cu tehnologia. Cand mi-am luat primul telefon mobil eram atat de incantat, incat bateria tinea mai putin de 12 ore. Batusem toate recordurile la Snake II si in cateva luni ajunsesem sa tastez la fel de repede cum scriau colegii mei cu pixul.
Au trecut vreo 6 ani de atunci, insa nu au trecut in zadar. Acum urasc atat de mult telefonul mobil, incat il uit oriunde ma duc. Il uit acasa cand plec la redactie. Il uit in redactie cand plec acasa. Il uit pe mese, prin buzunare, pe bancile unde imi beau cafeaua sau in masina. Cred ca este ceva necurat la mijloc. Lucrurile la care tin enorm de mult, pur si simplu dispar. Telefonul insa, niciodata.
Mereu cineva se uita in spatele meu si-mi spune: "Ti-ai uitat telefonul!" sau, pur si simplu se intoarce la mine, urmarit parca de un blestem. Nu mai vreau sa vorbesc la telefon! Vreau inapoi viata aceea frumoasa in care prietenii au timp sa se viziteze si sa isi vorbeasca, caci din cate observ eu, tehnologia distruge viata sociala a individului. Despre urmari voi vorbi alta data...
duminică, 25 ianuarie 2009
Urasc telefonul mobil!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Eu, de aproape 2 luni, am scapat de microbul messenger. Pot spune ca nu ma mai simt deloc tentata de el. E de la dragoste, de la bac. Dar e extrem de bine. Nu credeam ca voi scapa vreodata de microbul asta :)
How did you do it don?
bun post.
cred si io ca vom fi inghititi in tehnologie si dezumanizati. de fapt cred ca asta va fi caderea speciei.
respec,
ion
Trimiteți un comentariu