Mistreti, ursi, vulpi, crocodili si pisici

Asteptarile se ridica si ele odata cu trecerea timpului. Imi amintesc ce faceam cu cativa ani in urma si compar cu viata de acum. Nu prea mai gasesc multe lucruri in comun si vad totusi multi pasi inainte. Eram dupa modelul "carpe diem", pe care acum nu am cuvinte sa descriu cat de mult il urasc. In afara de cateva iesiri cu o companie restransa, dar de mare calitate, nimic nu mai seamana. Imi placea sa nu stau acasa, iar expresia "sa fim mai multi" ma caracteriza perfect. Ma simteam stingher si imi era frica de o viata linistita. Calculam totul cu o precizie de doctor si tineam aproape o intreaga gradina zoologica: mistreti, ursi, vulpi, crocodili si pisici. Atunci nu ma musca nimic pentru ca eram extrem de abil.

Daca m-as cunoaste acum, nu cred ca mi-ar face placere. Aveam o sete de cunoastere mult prea mare. Ar fi fost perfect, dar nu puteam sa fiu si sincer. Acum pot spune ca am invatat, dar am renuntat la tot, chiar si la acea sete de cunoastere. Un lucru pe care nu il pot orienta in nimic acum. Vreau sa le zambesc ca pe vremuri oamenilor parsivi si sa dau impresia ca sunt invins. Era cel mai inalt simtamant. Acum se compara doar cu cateva ore petrecute singur...