Brrrrr ce frig e!!!!!

E atat de intuneric cand ma trezesc. Nu ma trezesc dimineata..insa am parul dezordonat si sunt obosit. Trag de niste haine urate si ma duc sa fumez o tigara pe geam. Cafeaua lasata de tata langa scrumiera este atat de rece incat ma invioreaza intr-o secunda. Imi aprind prima tigara si vreau inapoi noaptea pierduta. Ma gandesc si pana la urma spun ca a meritat totul. Nu mananc nimic, nu vorbesc cu nimeni si ma duc sa scriu. Mereu am cate ceva. De vreo 9 luni nu a fost zi a nu scriu nimic…Sau stai! Au fost vreo 7 zile de pauza, insa nu le-am gustat deloc. Vroiam inapoi.

Acum sunt inapoi si vreau in locul de unde ziceam prima oara ca vreau sa ma intorc. Oare sunt asa de schimbator? Sau m-am lovit la cap? Voi care ma stiti de mult, ma mai recunostesti? Prea multe intrebari pentru dimineata asta, ma duc sa tremur si sa mai fumez o tigara!

Am deshis ochii, si-am vazut un prieten...

Nici nu va dati seama ca adevarata iubire sta intr-un singur gand. Ca visam de fiecare data cand patrundem intr-un gand, nu cand vedem persoana. Ne indragostim cand am inteles ceva. Ne fascineaza ideea de nou, frumosul ascuns, vedem lumina, vedem imprejurul, iar apoi deschidem ochii si vedem persoana. De fiecare data cand am facut asa, am deschis ochii si am vazut un prieten, sau o iubita. Cand am inversat procesul, am vazut culori inchise si m-am speriat. Am gresit mereu, insa m-am straduit atat de mult sa invat.

Am citit alte ganduri, le-am vazut, le-am simtit, le-am trait, iar apoi am deschis ochii…I-am vazut poza lui Dostoievski, lui Tolstoi, lui Goya si a lui Cioran. Nu m-am mai speriat. Vazusem niste prieteni…

Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain!

Singurul eu la persoana a II-a...singurul tu la persoana I. Hai sa facem schimb de ganduri si sa ramanem prieteni. Sa cunoastem tot ce e fumos. Sa ne facem cele mai tampite lucruri. Sa gandim cum nu a mai gandit nimeni. Sa fim urati amandoi si sa avem aceleasi idealuri. Sa ne imbratisam cand stam la coada. Sa radem cand avem o problema. Sa ne zambim sincer cand suntem suparati unul pe altul. Sa fim nebuni si sa avem aceeasi nebunie. Sa gresim lucrurile simple. Sa nu ne asortam. Sa ne plimbam prin parcuri. Sa fim singuri cand toti vor companie. Sa spunem mereu ce gandim. Sa nu ascundem nimic. Sa nu ne fie frica. Sa fim iubiti. Sa ne sarutam pe obraji. Sa fim aproape cand e frig. Sa impartim ultima tigara. Sa respiram in acelasi timp. Sa ne hipnotizam unul pe altul. Sa ne placa amintirile. Sa nu uitam cum ne-am cunoscut. Sa ne iubim parintii.Sa nu ne trezim la ore fixe. Sa ne stergem lacrimile sau sa plangem amandoi..Sa nu ne fie rusine. Sa fim cei importanti, unul pentru celalalt.Sa fim dezordonati. Sa nu avem nicio explicatie. Sa nu ne putem minti. Sa nu ne prostituam intelectual si sa iubim oamenii. Sa nu fugim de greu. Sa avem tot ce am visat. Sa murim in acelasi timp si sa ne reincarnam amandoi in aceeasi persoana. Sa nu ne desparta nimic. Sa fim primii si singurii…

P.S. "Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, deacat omul care ascunde intelepciunea sa." Ben-Sirah

"Omul cel mai desavarsit ar fi acela care ar parasi cercul oamenilor, neintinat de minciuna, de ipocrizie, de desfranare si de conventionalism" Marc Aureliu

Mi-as fi dorit sa nu te cunosc...

Numai eu si El stim cat de mult incerc si cat ma straduiesc. E mai bine pentru amandoi asa. Nu vorbesc despre tine aici, vorbesc numai de mine. Am renuntat la ceva care imi place foarte mult pentru a scrie azi. Am renuntat la un lucru foarte important pentru ca sufletul e peste orice placere trupeasca…Poate o sa intelegi ca nu scriu cu o penita de aur, ci cu un pix, care pentru mine e mai pretios. Este tot din aur, iar varful este ca al oricarui altuia. Asa scriu eu, si asa gandesc cand scriu.

Am intalnit niste oameni care m-au facut sa gandesc asa. Am simtit ceva urat pana cand mi-am dat seama cum trebuie sa fiu. Care este scopul meu si cum ii pot face mandri pe cei care imi sunt aproape. Tu nu ai inteles asta si ai ucis vise...

Au fost unele intamplari ciudate si sfarsituri dureroase. Toate au trecut si au ramas ca o rana deschisa..Tu nu ai de unde sa stii. Corpul tau este imun…

De atatea ori am plans cand m-am gandit la clipele pe care le-as fi putut petrece cu anumite persone. Imi pare rau acum si daca as avea o a doua sansa, nu as mai repeta greseala. Ma simt apasat sufleteste…si as vrea sa dau timpul inapoi. Tu nu ai de unde sa stii..Tu esti o creatura fara suflet…

Mi-as fi dorit sa nu te cunosc. Imi pare rau ca te-am cunoscut.

Ma straduiesc acum sa nu uit nimic si sa tin aproape tot ce merita. De aceea, tu nu mai esti langa mine. Mai spun inca o data, nu vorbesc despre tine…

Just your legal type of fella!!

Astazi am intrat cu fata in toate panzele de paianjen de pe strada si m-am certat cu toata lumea. M-am trezit speriat ca voi intazia, pentru ca vedeam doar limba mare de la ceas, care indica ora 14:00. Nu am facut nimic in afara de a ma lupta cu mine. What a day….Mi-am dat seama cat de speciali sunt oamenii. Mi-am aduc aminte de perioada mea cand o ardeam prin romana si eram rapper, sau inainte cand eram rocker…The good old days I can say now. Aveam o viata foarte simpla. Totul se rezuma la prieteni, glume, distractie, alcool, si prietene, toate in ordine. Ma simteam atat de special. Simteam cum viata mea poate faca povestea unui film foarte bine vandut, sau dintr-o carte. Simteam cum sunt inconjurat de cele mai haioase si interesante lucruri. Sa trecem pe asta…eram pusti..

Acum nu mai gandesc asa. Au aparut multe lucruri care intr-o ordine, si au disparut majoritatea din cea de mai sus, insa simt ca nimic nu s-a schimbat…Inca sunt inconjurat de oamenii fara orizonturi, care sunt multumiti prin simplul fapt ca traiesc.

De azi inainte nu voi mai vorbi cu cativa oameni. Am realizat ca nu are rost. Predau armele, ma dau batut. Pur si simplu nu mai vreau nimic de la nimeni si nu mai am nicio pretentie. Imi voi dori sa intalnesc oamenii ca mine. Nu am niciun cod, deci nu ai ce “sparge”. Nu sunt “interesant”, spun ce gandesc, ma imbrac modest si zambesc sincer. Probabil singurele lucruri pe care le am speciale nu vreau sa le impart…Poate sunt nebun, sau poate sunt egoist…sau, de ce nu, ”poate nu am nimic special”

La Multi Ani mama!

Acum fix 21 de ani era ziua ei. Eu am fost cel mai frumos cadou. Eu si buchetul de flori adus de tata la maternitate. A mers singura la spital si mare a fost norocul ca nu m-am nascut in tramvaiul 14, in intersectia dinaintea spitalului. Azi e ziua ei. Mai importanta decat orice legatura sufleteasca. Mai importanta decat tot ce a existat vreodata. Este mama si ii zic La Multi Ani.

M-a invatat sa merg drept, m-a invatat sa pronunt “culori” cand mie imi iesea numai “cluori” si “coulori”. Ne-am certat frecvent, ne-am suparat, dar nu am uitat niciodata cine e…Astazi e si ziua mea, dar nu mai conteaza! La Multi Ani mama!

Hai sa facem schimb de ganduri si sa ramanem prieteni!

Gandeste-te cat de rau ai fost. Cate lucruri necugetate ai spus. Adu-ti aminte ca nu a fost mereu frumos. Nu ai gandit de fiecare data ce-i mai bine pentru amandoi, ai gandit ce-i mai bine pentru tine…Ai trait ca in povesti, iar in povesti se mai si exagereaza. Nu avem nevoie de nicio pauza. Timpul o sa ne gaseasca neschimbati. La fel de urati si tristi o sa ne aducem aminte de ce a fost frumos, pentru ca lucrurile rele trebuie iertate…De ce sa le iertam…de ce sa le uitam? Ai uitat cand fugeam dupa tine? Ai uitat cand plangeam, iar tu te distrai de minune? Imi voi aduce aminte de tine ca de un killer. Un ucigas al frumosului si nu te voi plange niciodata. Daca as plange acum ar insemna sa-mi aduc aminte de o ora, al unui an ce a trecut greu…un an prin care tu ai trecut dusa in brate, iar eu am obosit.

Am uitat de tot ce era frumos si acum ma simt gol. Simt cum nimeni nu imi mai vrea binele si soarele isi arata coltii cand ajunge in spatele meu. Nici copiii nu mai sunt asa de dulci cum erau. Acum se sperie si fug cand ma vad. Numai un zambet ma trezeste la realitate. O privire trista, care nu ascunde nimic. Nu mai are ce sa piarda. Se uita in gol si zambeste neinteles. Isi fereste ochii ca un melc si se pierde cand trebuie sa vorbeasca…Cred ca tot eu sunt ala, iar tu esti doar o inchipure…

Imi plac atat de multe lucruri acum. Mi-am colorat in minte portretul tau si te astept departe de orice lucru omenesc. Stiu ca esti acolo si imi zambesti. Te voi astepta sa cobori, pentru a urca inapoi impreuna. Nu voi mai gresi. I-ti voi oferi ce am eu mai de pret….Iti voi oferi gandul si vei descoperi singura ce vreau. Acum eu am gandurile tale, ale mele s-au pierdut pe undeva. Probabil prin gandurile altei persone..daca le gasesc la tine, inseamna ca tu esti!

Am uitat de lucrul care trebuia sa imi aduca aminte..

Aseara nu am putut sa scriu nimic. Aveam atatea idei, insa nu imi puteam misca mainile. Vroiam sa va povestesc cat de frumos era lacul si cat de frumos lumina luna, dar somnul m-a tinut departe de mine…Am fost in parc si am visat. Am visat cu totii, insa numai eu m-am retras si am visat la libertate. Am vazut razele lunii, oglindite in apa, ca pe niste sageti indreptate spre o tinta invizibila. Am ascultat Oscar Benton si am tremrat tot. Imi venea sa ma dezbrac si sa ma arunc in apa. Vroiam atat de mult sa inot si sa traversez lacul. Imi aduceam aminte de episoadele din perioada cand nu gandeam. Ce frumos era. Faceam cele mai tampite lucruri si nu pateam nimic.

Acum sunt fericit ca am pot sa disting ce nu e bine, insa prima greseala nu ma iarta niciodata. Inainte nu uitam nimic. Nu uitam nicio zi de nastere. Stiam ce am de facut….Zilele trecute imi propusesem sa imi pun un memento: “Nu uita sa iti tragi la xerox buletinul”, insa am uitat sa imi amintesc si de lucrul care trebuia sa imi aduca aminte…asta mi s-a parul cel mai interesant. E prima oara cand mi se intampla….Cel mai haios e ca mi-am amintit ca nu mi-am scris memento, dar buletinul tot nu l-am xerorxat.

Logica si concentrarea s-au pierdut. Sau nu au fost niciodata…era vorba doar de o viata mai linistita. Acum traiesc alert, asta inseamna ca trec in fuga pe langa lucruri si nu ma mai uit in spate…

Nu vreau viata lui Ogica si nu vreau sa castig la loto!

Si in seara asta m-am intors pe jos acasa..Am mers atat de linistit. Abia se oprise ploaia iar aerul mirosea asa de frumos. Toti oamenii urati din timpul zilei erau la somn, iar maturatorii care ridica in praful pe marginea strazii au avut liber din cauza ploii.

Mergeam vioi spre casa si ma uitam la reclamele luminoase de pe un bloc inalt din coltul unei strazi. In spate chiar nu se vede nimic. Cei care locuiesc pe partea cu reclama se bucura de faptul ca ziua nu bate soarele. Plus de asta, 60 de euro pe luna nu strica. Oare de ce nu ar castiga toti la loto? Ar avea si ei soare...dar stai..cel care castiga la loto si nu mai vrea cei 60 de euro, isi decupeaza reclama din dreptul geamului, sau cum? Trebuie sa fie un Ogica pentru ca eu nu vreau sa castig la loto. Nu vreau nici sa fiu prea social, dar chiar nu pot abtine sa nu va zic ce am inteles.

De ce as vrea sa castig la loto? Sa ajung ca Ogica? Hell no!!! Apropos, astazi, prima pagina de la Libertatea era plina de tate. Nimic special nu? Ehh, gresiti! Erau tatele care se vroiau a fi ale lui Ogica, marele castigator la loto. Natura i se preda fostului puscarias, iar magia banului creeaza "dragoste". Sute de fiinte slabe, in cazul asta femei, au raspuns cererii lansate de sihastrul Ogica, care si-a dat seama ca banii nu aduc decat fericire contra-cost :D

O "fata apetisanta" a fost cea mai norocoasa. Ea a fost aleasa sa-si spuna povestea si sa-i transmita un mesaj lui Ogica. Nu are rost sa cititi mesajul, belive me! Suna ca un strigat al disperarii. Ganditi-va doar la un aspect. Ogica este singur si nefercit! Cat de fericit pot fi eu? Foarte fericit, cel mai fericit. Am ras si m-am bucurat de "necazul" lui si mi s-a facut sila cand am vazut femeile care sunt in stare sa il ia de sot. Oare nu asa ar fi trebuit sa reactionez?

Poate nu sunt invidios, dar sunt constient ca m-ar schimba banii. Nu ma ascund, o spun sincer. Sunt om, si oamenii se schimba. Sunt bani, sunt facuti sa schimbe..nu vreau sa ii am dintr-o cheta extinsa(loto)

WTF, noi muncim X ore pe zi, si nu avem nicio pretentie, iar un analfabet isi permita sa faca selectii la national. Este el, castigatorul la loto. Omul cel mai aproape de Dumnezeu. Din cate stiu eu inca nu s-a decis. Cu toate ca pozele din ziare sunt convins ca i-au innebunit putinii lui neuroni, si i-au facut pe prosti sa zica "Moaaaa, dar ce noroc are Ogica asta. Daca as castiga si eu la loto mi-as umple casa cu aur"

Dapz, ei nu au inteles nimic. Sunt cam 90 la suta din noi, dar trebuie sa ii intelegem. Fiecare are o scuza, sau o poveste trista. Pentru restul, care au inteles, mult respect. Pentru cei cu scuze, sau povesti triste, Ogica va asteapta deschis la slitz si cu buzunarul plin bani.

Oare poti constientiza ca esti nebun? Eu cred ca da! Sunt nebun?

Muzica pe care o ascult, felul cum arat acum, viata pe care o am, toate lucrurile care s-au schimbat, indifirent cat de grele au fost, par a fi bune. Beau lapte si mananc biscuiti. Merg ciudat pe strada. Si daca ar fi sa fiu urmarit, cel care ar avea sarcina sa o faca, ar innebuni. Merg pe jos X kilometri, apoi ma urc o statie, merg cu masina, iar apoi ma razgandesc si o iau pe jos. Imi vin idei pe care trebuie sa le scriu neaparat pentru ca simt ca le uit si sunt pretentios cand le spun la cineva.

Acum imi dau seama ca incep sa mi se contureze cu adevarat caracterul. E atat de alunecos. Simti asta, dar nu poti sa faci nimic. Pana acum m-am gandit ca ti-l poti modela dupa situatie, dar dupa un timp, nu mai poti. Indiferent ce ai avea de castigat, simti ca te prostituezi. Tu trebuie sa fii sincer si tre sa se vada ca esti onest, insa nu agresiv, gentil si rabdator. Cateodata ma intorc noaptea de la serviciu si nu mai astept soferul. O iau pe jos acasa…intru ca intr-o transa si simt ca am inteles tot. Atunci gasesc raspunsuri si vad unde sunt problemele.

Antrenamentul intelectual ma tine legat de oameni, cu toate ca de multe ori as vrea sa stau singur. Simt nevoia cateodata sa raman singur si imi aduc aminte de asa-zisele vremuri nume. Au fost bune numai din orizontul tau. Tu de fapt erai singurul lucru rau din toata povestea. E mult mai bine acum. Chiar daca mai sunt multe pe care le am in minte, stiu ca pot, pentru ca simt ca am jurul meu oameni care sunt dispusi sa alerge si ii simt cat sunt de tineri…le simt trairile si supararile. Sunt exact ca si fratii mei, poate de conjuctura, dar atat timp cat mergem pe acelasi drum, suntem frati. Suntem facuti sa ne fie greu, gata oricand sa uitam de tot. Nu ne plangem, iar cand o facem, inseamna ca e cu adevarat groasa.

Nu cu mult timp in urma credeam ca e o poveste, acum nu exista altceva mai frumos pe lumea asta. Afara toti te citesc, iar tu tii in frau hamurile comunicarii. Libertate totala, aproape totala daca mai ai si obraz. De ce ai face ceva greu? De ce ai vrea sa te chinui sa faci ceva greu, cand poti scrie? Iti zboara anii si gandurile, hotarat as spune ca inca o viata daca as avea, as scrie despre ea. Ma bucur ca ai plecat si acum pot scrie linistit. Chiar am ce…

Cel mai idiot mesaj pe care l-am primit vreodata

Ar fi multe de spus despre oameni si despre mesajele pecare ei incearca sa le transmita. Experientele m-au facut sa inteleg ca oamenii prosti trebuie indepartati. In viata reala, a fost foarte usor. Pe messenger e o intreaga filosofie. Oameni de la care nu te astepti, au perioade ciudate. Comparate cu o nebunie. Mesajul de mai jos m-a uimit. Oricum, nu este singurul. Mai sunt genul de linkuri care iti blocheaza calculatorul, cele care ti-l reseteaza cand ti-e lumea mai draga si mesajele. Mesajele...pfff mult de zis. Un copil bolnav are nevoie de sange, sterg conturile de Yahoo, trimite mesajul asta mai departe daca, altfel iti vor muri X persoane apropiate..si tot asa.

Gata cu vorba. Sa radem putin :)

: ~~~~ATENŢIE cititi acest mesaj cu grija si dak nu crezi incearca sa scri la status 50 de caractere si ai sa vezi ca nici statusurile nu mai merg ....care a fost trimis de presedintele yahoo Coman Vasile...aici este presedintele Coman Vasile: Imi pare rau sa va anuntz ca yahoo a ajuns la maximum de nr. de persoane. Daca vrei sa pastrezi contul tau gratis trimite mesajul acesta la toti din lista ta. In acest mod vom sti care sunt folosite si care nu, le vom sterge. Trimite acest mesaj timp de 8 zile si contul tau va ramane gratis. Inca o data imi pare sincer rau ca trebuie sa fac aceasta. Te rog incepe sa trimiti!! Cine nu trimite acest mesaj, contul lui va fii deletat. NU ESTE O VRAJEALA, CHIAR STERG CONTURI!!!! ( este si pe net)...!!scz de mass l-am primit si eu...

O lume minunata...pe strada X, la numarul 69

O adevarata odisee m-a facut astazi sa imi schimb subiectul postului. Mihai Constantinescu, celebrul cantautor al unor piese ca: “Iubiti si cainii vagabonzi”, sau “O lume minunata”, a fost dat afara din casa. Pana acum, nimic special. Fara sa incerc sa glumesc, spun nimic special, avand in vedere faptul ca am renuntat la un subiect mult mai important. Ideea asta am avut-o de mult. Mi-am cultivat-o singur si nu am avut cu cine sa o impart.

Ma gandeam la vremurile cand omul acesta mult prea iubitor, cum este Mihai Constantinescu, canta cele doua piese. Cu vocea lui blanda si cu textele usoare si dulci, frangea inima celor aflati la varsta la a doua si dupa… Am incercat sa imi imaginez impactul pe care l-ar avea acum, o piesa cantata lent si dulce. “O lume minunata, in care veti gasi, numaaaaaai copiiiii”. In perioada in care traim, l-am vedea pe Mihai Constantinescu drept un pedofil. Exact tipul de om bun, care incearca sa castige inimile copiilor, pentru a se folosi de ei. Daca ar fi sa ne referim la melodia “Iubiti si cainii vagabonti”, am crede ca este zoofil…

Ehh, sa trecem pe asta. Sa spunem ca a cantat intr-o perioada cand lumea nu era violenta, sau nu se prezentau asa de agresiv cazurile acestea sociale de acum. Lucrul cel mai interesant in toata povestea evacuarii lui Mihai Constantinescu, este ca acesta locuia pe strada X, la numarul 69. Un lucru foarte amuzant si o coincidenta incredibila.

Voi ce ziceti? Credeti ca Mihai Constantinescu este pedofil sau zoofil?

Am avut un cosmar, am visat visul tau

Tu erai atat de frumoasa, iar eu eram de naiv. Parul tau brunet m-a facut sa visez cand nu mai credeam ca pot. Mirosul tau de copila m-a facut sa tremur prima oara cand ne-am sarutat. Atat de pur si de colorat era totul…Atat de frumoase erau locurile unde stateam noi. Unde ne plimbam, si unde iti sarbatoreai tu ziua atunci cand eu eram singurul tau prieten. Vroiam sa fim micuti si sa ne jucam amandoi, fara sa ne intereseze viitorul…Sa avem lumea noastra si sa nu mai stim de nimeni.

A fost crunt modul in care am terminat visul. Inconjurat de strada unde am mers pentru prima oara, amandoi tinandu-ne de mana. Acum povestea noastra nu mai impreioneaza pe nimeni. Pentru mine e ca o carte pe care am citit-o tremurand, iar la final am plans.

Acum nu imi mai aduc aminte prea bine actiunea, insa nu am uitat numele personajlor principale. Omul acela invidios nu il voi uita niciodata si ii voi zambi daca il intalnesc. Am inteles tot acum. O lectie simpla. Un test al trairilor la care eu am copiat.

Trebuie sa mergem in acelasi loc si sa ne amintim cum am fost.

M-am uitat peste pozele de la mare. Erai atat de frumoasa cand alergai sa prinzi valurile, iar apoi veneai si te asezai langa mine, ma luai in brate si nu ziceai nimic. Ne uitam amandoi asa..in gol. Gandeam fiecare pentru el, dar gandeam la fel. Gandeam cunvinte noi si ne zambeam la fiecare tresarire. Pescarusii si nisipul. Pantalonii uzi si vantul de apus…Aerul umed ne imbratisa si el, in sarutul divin care iti dadea flashback-uri esemanatoare acelora dinaitnea mortii…

Noi nu am visat casa de pe malul marii, am visat copii si dragoste..am visat frumos. Nu ne-am cumparat niciodata visele. Le-am faurit pe ale noastre. Impreuna. Eu nu am vrut sa mi le cumpar nici acum…tu ti-ai da si viata sa mai poti visa din nou…