Brrrrr ce frig e!!!!!

E atat de intuneric cand ma trezesc. Nu ma trezesc dimineata..insa am parul dezordonat si sunt obosit. Trag de niste haine urate si ma duc sa fumez o tigara pe geam. Cafeaua lasata de tata langa scrumiera este atat de rece incat ma invioreaza intr-o secunda. Imi aprind prima tigara si vreau inapoi noaptea pierduta. Ma gandesc si pana la urma spun ca a meritat totul. Nu mananc nimic, nu vorbesc cu nimeni si ma duc sa scriu. Mereu am cate ceva. De vreo 9 luni nu a fost zi a nu scriu nimic…Sau stai! Au fost vreo 7 zile de pauza, insa nu le-am gustat deloc. Vroiam inapoi.

Acum sunt inapoi si vreau in locul de unde ziceam prima oara ca vreau sa ma intorc. Oare sunt asa de schimbator? Sau m-am lovit la cap? Voi care ma stiti de mult, ma mai recunostesti? Prea multe intrebari pentru dimineata asta, ma duc sa tremur si sa mai fumez o tigara!

Am deshis ochii, si-am vazut un prieten...

Nici nu va dati seama ca adevarata iubire sta intr-un singur gand. Ca visam de fiecare data cand patrundem intr-un gand, nu cand vedem persoana. Ne indragostim cand am inteles ceva. Ne fascineaza ideea de nou, frumosul ascuns, vedem lumina, vedem imprejurul, iar apoi deschidem ochii si vedem persoana. De fiecare data cand am facut asa, am deschis ochii si am vazut un prieten, sau o iubita. Cand am inversat procesul, am vazut culori inchise si m-am speriat. Am gresit mereu, insa m-am straduit atat de mult sa invat.

Am citit alte ganduri, le-am vazut, le-am simtit, le-am trait, iar apoi am deschis ochii…I-am vazut poza lui Dostoievski, lui Tolstoi, lui Goya si a lui Cioran. Nu m-am mai speriat. Vazusem niste prieteni…

Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain!

Singurul eu la persoana a II-a...singurul tu la persoana I. Hai sa facem schimb de ganduri si sa ramanem prieteni. Sa cunoastem tot ce e fumos. Sa ne facem cele mai tampite lucruri. Sa gandim cum nu a mai gandit nimeni. Sa fim urati amandoi si sa avem aceleasi idealuri. Sa ne imbratisam cand stam la coada. Sa radem cand avem o problema. Sa ne zambim sincer cand suntem suparati unul pe altul. Sa fim nebuni si sa avem aceeasi nebunie. Sa gresim lucrurile simple. Sa nu ne asortam. Sa ne plimbam prin parcuri. Sa fim singuri cand toti vor companie. Sa spunem mereu ce gandim. Sa nu ascundem nimic. Sa nu ne fie frica. Sa fim iubiti. Sa ne sarutam pe obraji. Sa fim aproape cand e frig. Sa impartim ultima tigara. Sa respiram in acelasi timp. Sa ne hipnotizam unul pe altul. Sa ne placa amintirile. Sa nu uitam cum ne-am cunoscut. Sa ne iubim parintii.Sa nu ne trezim la ore fixe. Sa ne stergem lacrimile sau sa plangem amandoi..Sa nu ne fie rusine. Sa fim cei importanti, unul pentru celalalt.Sa fim dezordonati. Sa nu avem nicio explicatie. Sa nu ne putem minti. Sa nu ne prostituam intelectual si sa iubim oamenii. Sa nu fugim de greu. Sa avem tot ce am visat. Sa murim in acelasi timp si sa ne reincarnam amandoi in aceeasi persoana. Sa nu ne desparta nimic. Sa fim primii si singurii…

P.S. "Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, deacat omul care ascunde intelepciunea sa." Ben-Sirah

"Omul cel mai desavarsit ar fi acela care ar parasi cercul oamenilor, neintinat de minciuna, de ipocrizie, de desfranare si de conventionalism" Marc Aureliu

Mi-as fi dorit sa nu te cunosc...

Numai eu si El stim cat de mult incerc si cat ma straduiesc. E mai bine pentru amandoi asa. Nu vorbesc despre tine aici, vorbesc numai de mine. Am renuntat la ceva care imi place foarte mult pentru a scrie azi. Am renuntat la un lucru foarte important pentru ca sufletul e peste orice placere trupeasca…Poate o sa intelegi ca nu scriu cu o penita de aur, ci cu un pix, care pentru mine e mai pretios. Este tot din aur, iar varful este ca al oricarui altuia. Asa scriu eu, si asa gandesc cand scriu.

Am intalnit niste oameni care m-au facut sa gandesc asa. Am simtit ceva urat pana cand mi-am dat seama cum trebuie sa fiu. Care este scopul meu si cum ii pot face mandri pe cei care imi sunt aproape. Tu nu ai inteles asta si ai ucis vise...

Au fost unele intamplari ciudate si sfarsituri dureroase. Toate au trecut si au ramas ca o rana deschisa..Tu nu ai de unde sa stii. Corpul tau este imun…

De atatea ori am plans cand m-am gandit la clipele pe care le-as fi putut petrece cu anumite persone. Imi pare rau acum si daca as avea o a doua sansa, nu as mai repeta greseala. Ma simt apasat sufleteste…si as vrea sa dau timpul inapoi. Tu nu ai de unde sa stii..Tu esti o creatura fara suflet…

Mi-as fi dorit sa nu te cunosc. Imi pare rau ca te-am cunoscut.

Ma straduiesc acum sa nu uit nimic si sa tin aproape tot ce merita. De aceea, tu nu mai esti langa mine. Mai spun inca o data, nu vorbesc despre tine…

Just your legal type of fella!!

Astazi am intrat cu fata in toate panzele de paianjen de pe strada si m-am certat cu toata lumea. M-am trezit speriat ca voi intazia, pentru ca vedeam doar limba mare de la ceas, care indica ora 14:00. Nu am facut nimic in afara de a ma lupta cu mine. What a day….Mi-am dat seama cat de speciali sunt oamenii. Mi-am aduc aminte de perioada mea cand o ardeam prin romana si eram rapper, sau inainte cand eram rocker…The good old days I can say now. Aveam o viata foarte simpla. Totul se rezuma la prieteni, glume, distractie, alcool, si prietene, toate in ordine. Ma simteam atat de special. Simteam cum viata mea poate faca povestea unui film foarte bine vandut, sau dintr-o carte. Simteam cum sunt inconjurat de cele mai haioase si interesante lucruri. Sa trecem pe asta…eram pusti..

Acum nu mai gandesc asa. Au aparut multe lucruri care intr-o ordine, si au disparut majoritatea din cea de mai sus, insa simt ca nimic nu s-a schimbat…Inca sunt inconjurat de oamenii fara orizonturi, care sunt multumiti prin simplul fapt ca traiesc.

De azi inainte nu voi mai vorbi cu cativa oameni. Am realizat ca nu are rost. Predau armele, ma dau batut. Pur si simplu nu mai vreau nimic de la nimeni si nu mai am nicio pretentie. Imi voi dori sa intalnesc oamenii ca mine. Nu am niciun cod, deci nu ai ce “sparge”. Nu sunt “interesant”, spun ce gandesc, ma imbrac modest si zambesc sincer. Probabil singurele lucruri pe care le am speciale nu vreau sa le impart…Poate sunt nebun, sau poate sunt egoist…sau, de ce nu, ”poate nu am nimic special”

La Multi Ani mama!

Acum fix 21 de ani era ziua ei. Eu am fost cel mai frumos cadou. Eu si buchetul de flori adus de tata la maternitate. A mers singura la spital si mare a fost norocul ca nu m-am nascut in tramvaiul 14, in intersectia dinaintea spitalului. Azi e ziua ei. Mai importanta decat orice legatura sufleteasca. Mai importanta decat tot ce a existat vreodata. Este mama si ii zic La Multi Ani.

M-a invatat sa merg drept, m-a invatat sa pronunt “culori” cand mie imi iesea numai “cluori” si “coulori”. Ne-am certat frecvent, ne-am suparat, dar nu am uitat niciodata cine e…Astazi e si ziua mea, dar nu mai conteaza! La Multi Ani mama!

Hai sa facem schimb de ganduri si sa ramanem prieteni!

Gandeste-te cat de rau ai fost. Cate lucruri necugetate ai spus. Adu-ti aminte ca nu a fost mereu frumos. Nu ai gandit de fiecare data ce-i mai bine pentru amandoi, ai gandit ce-i mai bine pentru tine…Ai trait ca in povesti, iar in povesti se mai si exagereaza. Nu avem nevoie de nicio pauza. Timpul o sa ne gaseasca neschimbati. La fel de urati si tristi o sa ne aducem aminte de ce a fost frumos, pentru ca lucrurile rele trebuie iertate…De ce sa le iertam…de ce sa le uitam? Ai uitat cand fugeam dupa tine? Ai uitat cand plangeam, iar tu te distrai de minune? Imi voi aduce aminte de tine ca de un killer. Un ucigas al frumosului si nu te voi plange niciodata. Daca as plange acum ar insemna sa-mi aduc aminte de o ora, al unui an ce a trecut greu…un an prin care tu ai trecut dusa in brate, iar eu am obosit.

Am uitat de tot ce era frumos si acum ma simt gol. Simt cum nimeni nu imi mai vrea binele si soarele isi arata coltii cand ajunge in spatele meu. Nici copiii nu mai sunt asa de dulci cum erau. Acum se sperie si fug cand ma vad. Numai un zambet ma trezeste la realitate. O privire trista, care nu ascunde nimic. Nu mai are ce sa piarda. Se uita in gol si zambeste neinteles. Isi fereste ochii ca un melc si se pierde cand trebuie sa vorbeasca…Cred ca tot eu sunt ala, iar tu esti doar o inchipure…

Imi plac atat de multe lucruri acum. Mi-am colorat in minte portretul tau si te astept departe de orice lucru omenesc. Stiu ca esti acolo si imi zambesti. Te voi astepta sa cobori, pentru a urca inapoi impreuna. Nu voi mai gresi. I-ti voi oferi ce am eu mai de pret….Iti voi oferi gandul si vei descoperi singura ce vreau. Acum eu am gandurile tale, ale mele s-au pierdut pe undeva. Probabil prin gandurile altei persone..daca le gasesc la tine, inseamna ca tu esti!

Am uitat de lucrul care trebuia sa imi aduca aminte..

Aseara nu am putut sa scriu nimic. Aveam atatea idei, insa nu imi puteam misca mainile. Vroiam sa va povestesc cat de frumos era lacul si cat de frumos lumina luna, dar somnul m-a tinut departe de mine…Am fost in parc si am visat. Am visat cu totii, insa numai eu m-am retras si am visat la libertate. Am vazut razele lunii, oglindite in apa, ca pe niste sageti indreptate spre o tinta invizibila. Am ascultat Oscar Benton si am tremrat tot. Imi venea sa ma dezbrac si sa ma arunc in apa. Vroiam atat de mult sa inot si sa traversez lacul. Imi aduceam aminte de episoadele din perioada cand nu gandeam. Ce frumos era. Faceam cele mai tampite lucruri si nu pateam nimic.

Acum sunt fericit ca am pot sa disting ce nu e bine, insa prima greseala nu ma iarta niciodata. Inainte nu uitam nimic. Nu uitam nicio zi de nastere. Stiam ce am de facut….Zilele trecute imi propusesem sa imi pun un memento: “Nu uita sa iti tragi la xerox buletinul”, insa am uitat sa imi amintesc si de lucrul care trebuia sa imi aduca aminte…asta mi s-a parul cel mai interesant. E prima oara cand mi se intampla….Cel mai haios e ca mi-am amintit ca nu mi-am scris memento, dar buletinul tot nu l-am xerorxat.

Logica si concentrarea s-au pierdut. Sau nu au fost niciodata…era vorba doar de o viata mai linistita. Acum traiesc alert, asta inseamna ca trec in fuga pe langa lucruri si nu ma mai uit in spate…