The wave can't stop

Between heroin addiction and music, Anthony said:

The world I love
The tears I drop
To be part of
The wave can't stop
Ever wonder if it's all for you
The world I love
The trains I hop
To be part of
The wave can't stop
Come and tell me when it's time to



Looks like you, with a small diffrence! You probably choose other addiction!

Poti zbura si fara aripi

Ce am gandit pana acum mi s-a parut rusinos. Broboanele de inteligenta ale unui celebru cantaret, mi-au aparut altundeva. Nu mai rezist!! Acum chiar vreau sa nu imi pese de nimic si sa pot numara stelele fara sa ma uit la ceas. Dar acum sa fiu putin sincer, cred si traiesc pentru echilibru si nu am stiu niciodata ce am vrut. Tot ce am vrut s-a terminat pe ultima pagina. Singura carte pe care am vrut sa o termin, am inceput-o si am ramas ciung incercand sa o scriu. Finalul sunt sigur ca exista. Nu stiu insa in care din vieti. Inainte de Cernobal, sigur am fost pirat!

logica, alifantis, serviciu, balanta, iubire, '86

Parcare ilegala, pe un bulevard lung si agomerat!

Pana astazi m-am bucurat de aventajele parcarii in sectorul 2. Acasa, cand imi gasesc ocupat locul de parcare, nimic nu ma opreste sa-mi pun masina sub o streasina, sau in dreptul unui bloc. Stiu ca raul porneste de la mine, insa problema locurilor de parcare pe care primaria trebuia sa o rezolve, nu ma priveste. La serviciu, tot bulevarul P.P. este plin de masinile celor din Pro.


Primaria sectorului 2 nu ofera nicio solutie, insa se grabeste sa dea avertizmente/amenzi. Sistemul pare simplu. Locul meu de parcare din fata blocului, inchiriat pe an, este valabil intre anumite ore, deoarece se presupune ca daca sta liber, eu mai ocup un loc cand ajung la serviciu. Total de acord. Dar cum ramane in cazul in care nu mai exista absolut niciun loc de parcare pe tot bulevardul? In sectorul 3 se ridica masinile, dar macar au avut bunul simt sa contruiasca locuri de parcare, chiar daca au distrus parcurile. Ok, nu duce niciunde, nu? Ce facem?

Zeii parcarilor din Bucuresti!

Cum poti spune cat e ceasul, verificand magarul intre picioare...

Senzatie!

Chiar daca nu pot aprecia originalitatea, glumele sunt tari :)

Am inteles!

Cel mai interesant mod prin care iti dai seama cat de mult ai evoluat pe scara cunoasterii este sa stii ce iti place. Am recitit dupa 3 ani o poezie care nu mi-a placut deloc inainte. Bacovia - Decembre. M-a uimit mai mult insa si cum a reusit sa o puna pe muzica Nicu Alifantis. Nu va misca? Nu? Uratilor :P



Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

gând

aş vrea să plâng, dar ochii-mi sunt
ca doua pietre obosite
de dor,
de soare
şi de vânt.
aş vrea să plâng
dar lacrimi n-am.
aş vrea o clipă să fiu clovn.
un clovn bătrân şi obosit
ce râde,
plânge
şi iar râde
cu un râs sleit.
şi-aştept şi eu o oră,
două,
aştept,
şi eu,
să plouă,
să pot fura, ca ultimul golan,
o lacrima de-a ploii de pe geam.

Nicu Alifantis