Circul din jurul campaniei electorale pentru alegerile uninominale, a atins apogeul penibilitatii. Anca "ciocu' mic" Constantinescu, cea care isi jignea opozantii reamindindu-le cine e la putere si Marius Marinescu, omul care acum se afla sub tutela lui Felix Motanul, au oferit un show ca-n vremea pe care Ion Luca Caragiale o descria atat de bine in "O scrisoare pierduta". O discutie incinsa degenereaza intr-o adevarata bataie cu apa. Totul s-a petrecut in direct la B1TV, miercuri seara.
joi, 27 noiembrie 2008
Razboi cu apa! Marius Marinescu vs Anca Constantinescu!
miercuri, 26 noiembrie 2008
Cum se downloadeaza de pe Youtube
Intai de toate, copiezi URL-ul videoclipului pe care vrei sa il downloadezi.
Intri pe keepvid.com sau orice alt retriver de youtube (sunt destule)
Introduci URL-ul in case-ul de sus, apoi alegi in ce conversie vrei sa downloadezi
FLV sau mp4
Daca ai nevoie de o conversie rapida, fara instalari si alte nebunii, zamzar.com will do the trick
Daca nu esti pretentios si te satisface unul dintre cele doua formaturi de sus, poti sa-ti instalezi un FLV player (google it)
P.S. M-am gandit la oamenii care saptamana asta au cautat o melodie cantata de "Mambo siria" si au gasit pe blog doar un embed! MUZICA MUZICA MUZICA
marți, 25 noiembrie 2008
luni, 24 noiembrie 2008
Sacrificiu
Creditele astronomice luate de americanii de rand, care se presupune ca au creat aceast haos in economie, sunt recuperate acum de pe tot globul. Bancile si-au pierdut puterea. Consumul scade la produsele din josul piramidei si creste la cele de stricta necesitate (ex. hrana, medicamente). De aici incepe haosul. Marii producatori, pentru a nu lucra in pierdere, reduc norma. Mai putina productie, mai putini oameni. Mai putini oameni, bugete mai mici. Productie mai mica, taxe, impozite si profit mai mic la bugetul de stat. Buget de stat mai mic, salarii mai mici pentru profesori, doctori...bugetari! De aici, haosul ajunge in cele mai indepartate colturi ale economiei.
In cartierul meu, inca nu s-a schimbat nimic. Vad oamenii la fel de indolenti si saraci. Mai saraci de atat sunt convins ca se poate, dar nu as vrea nici macar sa imi imaginez. Nu plang pe nimeni de mila, pentru ca nu as mai avea timp pentru mine. Uitandu-ma la viata unora, cred insa ca egalitatea din nastere este un mare bullshit. Caci da, l-am intalnit pe Mihai care mi-a strans mana pana mi-au crapat oasele. El putea sa fie sportiv. L-am intalnit pe Adi care iti vindea si lucrurile de care nu aveai nevoie. El putea sa fie reprezentant de vanzari. L-am intalnit pe Radu care avea un argument in cele mai critice momente ale unui dialog. El putea sa fie sef intr-un birou.
Ei cand o sa aiba o sansa? De ce trebuie sa platim pentru un rau care nu porneste si nici nu duce la noi? Cate generatii "de sacrificiu" o sa mai fie in est?
duminică, 23 noiembrie 2008
sambata
Era sambata seara. Duminica libera. We were the happy tree friends. Club, dans, vise la punga si alcool de la bar. Seeeenzatie!
Asa arata viata..
duminică, 16 noiembrie 2008
Tu ti-ai risca viata pentru colegul tau?
Sunt cuprins de emotie. Am trecut pe langa mina de atatea ori, dar nu am indraznit niciodata sa cobor inauntrul ei. Acel loc ma inspaimanta mai tare decat puscaria. Am simtit ca mi s-a rupt o bucata din suflet cand am aflat despre acel accident din mina Petrila. O echipa de salvatori si-a riscat viata pentru a cauta supravietuitorii exploziei. Oameni care au intrat in mina si au uitat ca au copii care pot ramane singuri daca li se intampla ceva.
Este o poveste despre viata, atat la propriu cat si la figurat. Pentru cine nu stie ce inseamna viata in Valea Jiului, nu ar avea prea mare pret. Cine nu a vazut cum traiesc oamenii din Uricani, spre exemplu, si nu stie prea multe despre piata muncii de acolo, nu o sa inteleaga niciodata.
As rezuma totul prin a spune ca mina, cu toate riscurile ei, este singurul lucru bun care a mai ramas in acea zona. Daca in mina nu iti place, poti fura carbuni, fier vechi din constructiile neterminate sau poti culege ciuperci pe care le poti vinde apoi pe cativa lei.
Apropos de Tatulici, care dupa parerea mea este unul dintre cei mai mari elefanti din presa romaneasca, considerati ca aceasta intrebare este adaptata situatiei? "Va doriti sa va mai intalniti vreodata cu moartea?"
REALITATEA.NET - Opt victime ale accidentului minier de la Petrila au fost aduse la spitale din Bucureşti
marți, 11 noiembrie 2008
Site-ul, ca si omul...
Un site personal, sau un blog, spun totul despre posesor. Nu am indraznit sa vorbesc cu nimeni despre asta, pentru ca nu puteam argumenta. Sunt gata sa deschis polemica si dau drept exemplu site-ul personal al lui Dan Diaconescu, iar apoi cel al lui Silviu Prigoana. Nu vreau sa trag nicio concluzie....
Acum ca am vazut care sunt exemplele negative, haide sa vedem si exemplele pozitive. Nicu Alifantis are un site care m-a uimit prin simplitate si bun gust. Claudiu Bleont are un site la fel de fascinant precum rolul pe care il joaca in fata publicului, iar Cabral are un blog foarte usor de citit.
Raman deschise discutiei site-urile frumoase, ale oamenilor urati. Hai sa ne gandim putin la ele. Parca nu sunt asa de multe, nu? :)
Radulescu vs Otil
Am trait vacanda Andreei Marin mai intens decat cele 4 zile libere, care au inseamnat concediul meu in aceasta vara. In fiecare zi am citit despre cum si-a petrecut ziua de plaja mult-iubita si adulata "diva a surprizelor". Sincer sa spun, pe mine nu m-a surprins niciodata. Este o femeie ca oricare alta, dar nu ca aceea despre care as face cel mai mic efort sa ma interesez ce face.
I-am trait totusi vacanta, din stirile citite cu gura pana la urechi de colegii mei. Dimineata de dimineata ma minunam in fata titlurilor grosolane, de pe prima pagina a tabloidelor. Totul s-a terminat in momentul in care lumea i-a vazut sanii cei lasati. Visele santieristului roman, cititor de presa ieftina, a luat sfasit. A urmat o scurta "gargara" si un show ieftin despre cum are de gand diva sa reclame nedreptatea care i se facuse, dar intr-adevar, totul avea sa se sfarseasca.
O luna si ceva am trait linistit. Nu ma mai gandeam la nimic. Citeam stiri numai despre pseudo-vedete prinse pe problema, personaje din politica ce se intindeau lin pe scaunele masinilor luxoase si antrenori cunoscuti prinsi in mirajul castigurilor usoare. Nu pot spune ca imi placea, dar era un pas inainte. Pana in momentul cand au aparut EI!
Dani Otil si Mihaela Radulescu. Aceste doua personaje a caror poveste mi-a accentuat vizibil calvitia. Se face o saptamana de cand le vad fetele in fiecare ziar pe care il rasfoiesc. Tin minte ca luna trecuta nu stiam care e Razvan si care e Dani. Daca aveau un sens, pentru mine, cei doi mergeau impreuna ca "RazvanSiDani" Acum totul e limpede. Dani Otil este piticul nastrusnic din WWE, Hornswoggle, iar Mihaela Radulescu este cea de pana acum.
La fel ca Andreea Marin, nu imi spune nimic. Nu stiu cati ani are, dar cu siguranta are mai putini decat ar arata ca are. Ati inteles? Sa ma explic: daca ar avea vreo 45 de ani, as spune drept ca e frumoasa. Altfel, parerea mea conteaza pentru mine mai mult decat pentru oricine. Idealul meu nu coincide cu cel al maselor, iar Mihaela Radulescu si Dani Otil este cea mai NEinteresant relatie despre care am auzit pana acum.
Sa va spun ce stiu eu din relatie? Am fost in casa lui Otil (Libertatea). Am aflat care era prietena lui Otil, inainte de Raduleasca (Libertatea). Am aflat ca Play Stationul este motivul de cearta in relatie (Cancan). Am aflat ca mersul pe motocicleta e mult mai periculos de cand Otil e combinat cu Raduleasca (Cancan)......etc
luni, 10 noiembrie 2008
respect
Am fost deschis pentru tot ce inseamna obsesii. Le-am trait si le traiesc. Ma bucur cand le descopar la altii si incerc sa le inteleg, dar cand ele incep sa doara, nu imi mai place. Tu poti trai in umbra unui personaj, sau poti canta o viata intreaga aceeasi melodie? Nu poti? Uite, ei au reusit. Traiesc pentru o singura idee.
Respect!
Michael Jackson cel pitic
Rahzel - If Your Mother Only Knew (LIVE)
In caz ca nu stiati, beatul, basul, versurile si efectele sunt facute de acelasi om, in acelasi timp :)
duminică, 9 noiembrie 2008
back
Am revenit dupa mai mult de o luna de seceta. Sunt mai trist, mai sarac, dar la fel de optimist. Ar fi greu de observat ce am facut in luna asta, dar cine a fost atent, si-a dat seama ca a fost doar un semn de carte pus intr-un moment clar al actiunii. Vroiam sa il abandonez, dar ceva nu a mers bine...
We talk later!