miercuri, 12 septembrie 2007

De ce ma tot suni?


Oare cat de frumos poate fi momentul in care cineva iti ghiceste gandurile, iar tu in acel moment esti la Pamant? Atatia oameni se gandesc la atatea lucruri, iar omul care iti simte panica se gandeste la tine si te suna inexplicabil in acele moment. Brusc, iti trece tot. Erai atat de distrus incat nu vroiai sa spui la nimeni. Acum zambesti timid si te bucuri atat de mult ca mai exista cineva care sa te sune si pe tine.Inca nu stiu ce sa cred.

E vorba de mine in cuvintele de mai sus, sau toti suntem la fel? S-a gandit cineva astazi la invidie, la prostie, la oameni imputiti, sau poate la copii, la lucruri frumoase, la persoane dragi si la familie?

7 comentarii:

Adriana spunea...

:) Aici e randul meu sa-ti zic ca am o poveste,dar asta pe maine.

!@w spunea...

Vaaaai, ce mi-ai facut :) Spune-mi acuuuum :)

Adriana spunea...

:)
Cred ca voiam sa vorbesc despre puterea unui telefon, despre forta unui cuvant.

Am cautat jurnalul in seara in care ti-am lasat comentul, nu mai am pe net intrarea respectiva din pacate,acum mi-e greu sa formulez cu aceasi intensitate si placere starea pe care atunci o aveam atunci. :)

E foarte placut sa auzi vocea unui prieten,sa vorbiti despre nimicuri,despre fotografii...desi subtextul e altul,e extrem de placut sa stii ca in relatia aia ciudata de prietenie(cazu' meu ),poti vorbi 20 de minute .... acre sa te incarce cu energie 2 luni.

Sa ti se lumineze fata la primu' tarait de telefon,sa zambesti ca un copil indragostit, si sa relationezi cu un om ... sa fiti pe aceeasi lungime de unda...

despre prietenie voiam sa vorbesc,dar nu mi-a iesit.:)

pacat..data viitoare.


si ca un p.s (mama ce sresanta sunt)
1.sunt real mate -info an terminal,dar asta nu m-a impiedicat pana acu' ca in orele de matematica sa nu citesc(nu Dostoievski :P, ceva Paler in shimb si o leaca de "Cu usile inchise" -Sartre)sau sa scriu.Imi amintesc si acu' o faza cu dirigu' (adica profu de mate) care scria intr-o veselie pe tabla tot felu de semne si probleme iar eu ma uitam 3 secunde, dupa care ma intorceam la scrisu' meu,a observat,a vrut sa vada ce scriam,i-am trantit agenda din fata mainilor, zicandu-i ca e un bun personal,.... :)))

el ca sunt neatenta, eu ca nu ma interseaza.... :D
desi,acu vie vorba intre noi mateoftica e faina.

!@w spunea...

Uite, de ce nu ai omul ala aproape? Sa ii vorbesti in fiecare zi? Daca primesti atata energie incat iti ajunge 2 luni, cum ar fi oare sa il intalnesti si sa ii vorbesti zilnic?

Paler e un pas cam mare pentru mine in momentele astea :) asa a ramas si matematica dupa tot acest timp.

Sunt atat de pornit, incat daca as sti ca voi avea un copil atat de talentat, incat ar avea sansa sa primeasca premiul Nobel in matematica, l-as indruma tot spre uman.

Mai bine un Cioran decat un John Nash :D

I'm a fucking super girl spunea...

:)Relatia aia e mai speciala;
prietenie in care nimeni nu judeca,nimeni nu etichetaza.

Am un respect neasemuit ptr. omu' respectiv...dar,oricat de multa energie mi-ar fi dat,unele lucruri,intr-o cantitate prea mare,cum ar fi prezenta lui in fiecare zi,ar fi prea mult.
Si n-ar mai avea nici un farmc,n-ar mai exista intensitatea si puterea respectiva.

:)

!@w spunea...

stiu..eu visam cu ochii deschisi..cred ca am si eu un om so un loc care se potriveste descrierii..dar isi pierde puterea daca il vad zilnic :) si omul si locul

I'm a fucking super girl spunea...

Cum ar fi sa ai tot ce-ti doresti in fiecare zi? ... te-ai plcitisi cu siguranta.... prea ar fi "de-a gata totul"