Musca, tantarul si omul

Cand eram mic, il intebam mereu pe tata care e cea mai urata insecta ever livin'. Tata imi raspundea mereu ca cea mai urata insecta este musca. Este plina de par si jegoasa....Cu timpul am realizat ca nici tantarul nu este asa frumos...dar asta nu ar fi nimic..pana la urma cea mai urata insecta este tot omul.

Acel om plictisit pe care il vezi in tramvai in fiecare dimineata. Il vezi stand pe scaun in metrou, inconjurat de 20 de bosorogi care ii vor locul. Acela care accelereaza pe trecerea de pietoni. Pustanul beat si plin de bani care isi etaleaza telefonul de X milioane in fata fufelor. Bosorogul neimplinit care iti cheltuie salariul cu pustoaice de varsta fiicei sale. Politistul corupt care reprezinta legea cu zambetul pe buze si cu mainile murdare. Profesorul pedofil care cere favoruri elevilor. Functionarul sictirit de la ghiseul unde tu astepti sa ii platesti si lui salariul. Ziaristul betiv si spagagiu, care se prostitueaza intelectual...etc

De cand nu ai mai fost om?

P.S. "Fii om, fii drept si recunoste ca pe deasupra ambitiilor intrigilor si urilor, este Patria. Este vesnicia neamului si ca acolo trebuie sa ne intalnim totdeauna, chiar daca nu ne intelegem de fiecare data. "

General Ion Antonescu, "Catre Romani" - 1 ianuarie 1941.

Buna-dimineata dragul meu! Tu de duci la razboi astazi, eu ma duc la serviciu!

Incerc sa imi imaginez emotia soldatilor care bombardau Vietnamul si isi paraseau familiile pe muzica lui Louis Armstrong sau Jimmy Hendryx…Cum ar fi sa zbori in elicopter si sa te duci sa omori ascultand Blueberry Hill sau Hey Joe?

Atat de multa emotie si atatea sentimente cand trebuie sa pleci…mai ales intr-un loc nu asa de frumos. Atata melancolie. Nu a inceput nimic…dar iti imaginezi cum e si parca ai vrea inapoi. Iti vrei inapoi patul cel moale. Jocurile copiilor. Diminetile racoroase, iar apoi soarele mult prea indraznet. Cafeaua si tigarile care iti spun bunadimineata din cel mai frumos loc al casei tale.

Iubita care se trezeste si vine timid si te saruta pe obraz. Buna dimineata dragul meu. Astazi tu pleci la razboi, eu ma duc la serviciu!

Up up to the sky :)

In coltul din stanga...ce zici? ai inima?

Mi-a vazut cineva bagheta?

Mesajele de prin lifturi sunt o ramura mai speciala a comunicarii scrise...Impreuna cu bunul meu prieten ICE am descoperit asta chiar il liftul scarii lui.

Academicianul care a scris acest mesaj, cu siguranta ca nu s-a gandit ca va primi si un raspuns. Completarea ne apartine.

O fi gasit oare baghetele?

Mi-am spus ca trebuie sa vorbesc cu mine…

Avem nevoie de liniste. Sa se faca liniste si sa vorbim cu noi. Sa nu mai vorbim cu nimeni. Sa nu ne mai intereseze nicio parare si niciun om. Pur si simplu sa vorbim cu omul din noi. Sa ne comportam frumos. Sa ii explicam in cuvinte senzatiile omenesti si sa incercam sa il intelegem. Oare tot la fel ne-am comporta? La fel de rai si de indiferenti?

Dar stai, acum iar gresesc. Pana la urma ce rost are sa te cunosti pe tine cand poti trai bine-merci ca un bezmetic…Oamenii care stiu ce vrei si stiu ce gandesti, sunt din ce in ce mai putini. Ti-e frica sa mai fii ca inainte. Ti-e frica sa mai gandesti si sa te porti cum faceai mai de mult. Ai invatat foarte multe, acum esti precaut…ca un vanat care iese pregatit sa fie atacat. Ce faci? Unde te duci? Unde e omul care sa te ghideze?

Dar stai putin. Nu ai vrut tu sa fi independent? Acum traieste…ce te tine? Nu poti? Normal…Uite-te acum pe geam. Fumeaza si o tigara. Asculta ceva frumos si vorbeste cu el…acum ai inteles ce vroiam sa spun?

Tot el a fost, varianta agitata...!

Cata agitatie…..Dar oare de ce? Ce ma face sa fiu asa de agitat cand nu e cazul? Sa fie oare tocmai linistea celor din jur, sau poate orele petrecute la redactie?

Nu am niciun raspuns azi. Doar intrebari.

Am vorbit prostii toata ziua. Am spus numai lucruri necugetate. Am scris numai tampenii si pe deasupra nici nu am mancat nimic. Ultima parte stiu ca nu intereseaza pe nimeni…dar am tinut sa mentionez…Gresesc! Exista o singura persoana. Dar asta in alt post…

Nu vreau sa te urasc, dar nici nu tin la tine!

O poveste veche, inca de pe vremea cand inca nu cunosteam multi oameni, iar toti care imi zambeau imi erau prieteni…Imi imaginan cat de frumos o sa fie totul cand o sa fi intr-un loc si o sa te intelegi cu toata lumea. Nu puteam concepe ca exista oameni cu care nu te poti intelege, orice ar fi. Ca ar putea exista oameni care sa te enerveze doar prin simpla prezenta.

After a while, mi-am dat seama cat de copii suntem cu totii. Indiferent cum ai fi tu, exista o persoana care nu te place indiferent ce ai face. Tu simti asta si ii intorci aceleasi lucruri si incepe un razboi tacut. Un razboi al privirilor, care de cele mai multe ori nu are niciun castigator. Partea interesanta e ca atunci cand omul pe care nu il suferi si il urasti cu adevarat, pateste ceva, te loveste mila. Iti pare rau. Te simti de parca tu ai fi vinovat pentru nefericirea lui. Atunci iti dai seama ca gresesti. Tu nu esti omul care sa poata fi in stare sa urasca pe cineva.

Iti impui sa te schimbi si vi a doua zi bine-dispus. Ii trimiti un zambet cald persoanei pe care ieri o urai, insa surpriza….te lovesti de aceeasi ignoranta. Nu s-a schimbat nimic. Ai intalnit acelasi om rece de ieri, poate doar putin mai nefericit….Iti spui in mintea ta ca numerita efortul de a fi mai bun si continui acelasi razboi. Razboi care nu se termina niciodata…cel putin eu nu imi aduc aminte sa fi terminat prieten cu cineva un asemenea razboi.

”A arata manie sau ura in vorbele tale e primejdios, ridicol si imprudent”

Making people feel miserable since 19xx! Tu imi ucizi visele?

L-am intalnit pe omul care imi ucide visele. Omul pentru care imi arata cat mai am de invatat, insa nu imi da sansa sa dovedesc ca totusi pot. Traiste, si traieste atat de bine…Scumpa mea Ancovici avea o vorba..”making people feel miserable since 1986”, lui i s-ar potrivi atat de bine

Incerc mereu sa ocolesc privirea agera a lui, insa nu reusesc sa ma abtin. Am mereu nevoie de un sfat. Chiar eu, poreclit sfatosul, am nevoie de sfaturi. Copilul cel batran pleaca acasa pe jos, cu o bere in mana si cu castile in urechi. Nimic nu este mai frumos. O strada lunga. Un singur om si intuneric. Ganduri, liniste, eu si muzica reggae. Visez din nou….