cine sunt?

Nu as putea sa spun sigur prea multe despre ganduri. Stiu insa ca trec si cred ca asta e singura lor calitate. Daca gandesti prea mult te lasi coplesit si devii trist. Indiferent daca esti plin de ganduri frumoase pe care nu poti sa le exprimi, tot trist te numesti.

In toata aceasta perioada mi-am dezvoltat o imunitate. Traseul casa-masina-birou, care se repeta incontinuu, ma face imun la lucruri care inainte ma sensibilizau. Pentru peisajul in care traiesc, ma consider chiar adaptat, dar cum ramane cu mine?

Eu gandesc frumos. Soarele din California si parfumul de cognac ma trezesc din somn, iar apoi adorm in poezia unor personaje pe care toti care nu gandesc asa, le cred disparute. In cursul zilei totul se misca repede si poate prea mult din instinct. Imi fac timp insa de cateva evadari. Sunt chestii mici, dar cred ca ajuta. Ajung inapoi acasa si ma intreb inainte sa ma asez pe scaunul din fata calculatorului: “Cine sunt eu?”. Raspunsul pe care mi-l dau, este ca palma de dupa ceafa: “Nu trebuie te intereseaza asta acum. O sa aflii mai tarziu”