Viata de vis

Am cunoscut muzica odata cu Vivaldi - Anotimpurile. Inca nu auzeam, dar parca s-a intiparit undeva spiritul. Nu ma nascusem inca. Am continuat mai apoi cu romaneasca noastra, cu Cargo si Iris cand aveam 13 ani, apoi a urmat RHCP, Green Day, Blink 182 si Offspring, iar cand am deschis din nou ochii m-am transformat in rapper si vreo 5 ani am ascultat numai greucenisme: Gang Starr, NaS, Anticone, Saul Williams, Heltah Skeltah,  Cunninlynguists si multi altii. Am avut un moment in care am schimbat hainele, stilul de viata si apoi intr-un final si muzica. Ce a urmat? Manu Chao, Bob Marley, reggae de tot felul, combinat cu clasica, chill out pe Itsy Bitsy By Night, trap, solo-uri interminabile de chitara si nopti pierdute. In seara asta, ascultand o "pesa", cum ii place unei prietene sa spuna, mi-a venit o idee... Cum ar fi sa asculti intr-o viata toate melodiile din lume, cantate vreodata, apoi sa te reincarnezi si sa iti dai seama exact ce iti place? :)

inceputuri

De fiecare data cand ma vad la inceputul unui drum incerc sa imi adun gandurile pentru a nu le uita. Imi fac in minte o lista de temeri si aspiratii, iar in momente cheie le analizez si vad cum sau daca au evoluat. Zilele astea incepe un nou capitol in povestea mea, iar acesta, uitat de mult, revine intr-un fel. Am trait vreo 10 ani din scris. Am scris prost de cele mai multe ori. Spun ca am scris prost probabil dintr-o nesiguranta a mea. Unii oameni mi-au scus ca am scris bine, dar nu conteaza asta. Am trait bine, asta este cel mai important. Acum n-o sa mai traiesc din scris si asta ma intristeaza putin. Imi place atat de mult sa ma exprim in scris, incat de multe ori nu as mai vorbi cu nimeni. O fac asa, doar sa nu uit ca stiu.

Am vrut sa incep un blog nou. Dar ce rost ar fi avut. Il am deja pe acesta, inceput in 2007, iubit, abandonat si prafuit. O sa mai scriu aici. Nu stiu daca mai citeste cineva, dar e ok. Continui