te-ai oprit? ai pierdut!

Au trecut 7 ani de cand am abandonat atletismul. Tot atunci m-am apucat de fumat si am distrus munca de aproape un deceniu. Ieri am avut o zi libera si am iesit la alergare. Imi era atat de dor. Vroiam sa revad terenul si sa simt din nou oboseala aceea care mi-a marcat copilaria.

Vantul imi batea din fata si ma incentinea cu fiecare pas. Am tras cateva injuraturi in gand. Ma dureau groaznic picioarele dupa antrenamentul din sala de forta, dar am reusit sa uit. Ma gandeam ca sunt super odihnit si ca pot sa alerg cat vreau eu. M-am oprit cand nu mai puteam sa respir. Mi-a parut rau cand am vazut cat de bine respiram dupa doar un minut de pauza. Puteam mai mult. Mereu este loc pentru mai mult.