viata de betiv

Cand esti dus in spate de parinti, te gandesti sa cotizezi cat mai mult la fondul de pensii pentru ca mai tarziu sa ai o viata linistita. Dupa ce vezi cum e sa traiesti din salariul si primele fire de par incep sa paraseasca capul, gandesti altfel. Eu nu ma mai vad pe lumea asta iesit la pensie. Ritmul cu care se desfasoara viata in Bucuresti nu imi da nicio sansa.

Dorm cand imi aduc aminte, mananc pe unde apuc si iau masina chiar si cand merg in piata. Speranta de viata ar fi destul de mica. Mai mica decat a unui betiv, care aparent inexplicabil, o duce foarte bine.

Eram zilele trecute in fata unui magazin si asteptam pe cineva. Am prins o discutie incredibila. Doi zei ai alcoolului cantau acapela in fata unei sticle de tuica.

“Mi-ai distrus tinereteeeea. Mi-au furat toata viataaaa”

-I-am zis lui Ion ‘bai, vreau sa traiesti 115 ani si eu sa-ti sap groapa’, zice unul dintre betivi.
Colegul de pahar rade infundat si ii da raspunsul.
-Te iubesc bha. Si eu iti doresc tie sa traiesti 100 ani si eu sa-ti car crucea.

Vorbele astea m-au pus pe ganduri. Am inteles de ce oamenii care muncesc traiesc putin. Betivii sunt fericiti si au Dumnezeul lor. Cum reusesc sa doarma in santuri iar apoi sa isi rupa creierii si a doua zi?